Minciuna globalizata

Niciodata ca azi, marile minciuni oficiale nu au fost mai bine aparate de media. Cartelul media atlantiste niciodata mai mult decat azi nu a fost promotorul marilor inselatorii care se difuzeaza glo­bal. In fata acestui front imbatabil si impenetrabil, orice opinie de bun simt se sufoca. Bombardata cu stiri 24/7, planeta respira greu, lipsita de aer, iar consumatorii de media, hraniti cu magiunul minciunilor, isi mai pot mentine cu greu integritatea psihica. A nu digera minciuna si a nu o transmite mai departe a de­venit un gest hazardat, daca nu de curaj, cel putin de ciudatenie. Iar argumentul suprem pentru mestecarea nedigerata a minciunilor este de acum faimoasa certitudine: “am vazut cu ochii mei la televizor!”. Lansarea minciunilor oficiale savant temperate nu ar fi eficienta daca acelasi cartel al media atlantiste nu ar lansa aproape concomitent, tot la nivel global, si sondajele de opinie. Mereu de o simplitate dezarmanta, mereu pentru a obtine reactia scontata. Mereu de genul “sunteti de acord cu…” si niciodata de genul “credeti ca aceasta informatie este mincinoasa?”. Este cel mai simplu mod de a diviza o societate, oricare ar fi ea. Si, ca niste caini dresati de celebrul savant sovietic Pavlov, oamenii asteapta marile minciuni oficiale doar pentru a avea bucuria de a saliva!

Presa de pretutindeni lucreaza deseori cu minciuni, e in caracterul ei capitalist, dar de cele mai multe ori este vorba despre minciunele locale, care au darul sa impresioneze mai mult femeile cu copii in brate. Marile minciuni planetare sunt rodul unor orhestrari savante si intotdeauna, mai ales in ultimul deceniu, propagate de cartelul media atlantiste. Sa luam atacurile din 11 septembrie 2001, de pilda. De atunci, si pana azi, se vorbeste despre Al-Qaida si nu e om de pe planeta sa nu fi citit in viata lui despre teroristii care ameninta lumea. Cartelul media atlantiste a avut rolul ei in aceasta evolutie, iar minciunile bine orhestrate au ajuns repede si in cartile de istorie, ba chiar si in marile enciclopedii ale lumii. Devenite oficiale, minciunile nu mai pot fi puse la indoiala decat in discutii de cafenea si acolo cu destula reticenta pentru ca au de infruntat opiniile “avizate” si ferme ale consumatorilor frenetici de media.

Din 2001, cartelul media atlantiste a mai produs o schimbare radicala: informatia dintr-o singura sursa! Aceasta unica sursa fiind cea raspandita global chiar de cartel. Cum s-a vazut, a existat o versiune oficiala a atacurilor de la 11 septembrie 2001, aceasta este si azi versiunea oficiala a planetei! Versiunea oficiala vorbeste despre prabusirea la New York a turnurilor gemene, cauzate de impactul cu cele doua avioane conduse de teroristi, toata planeta este convinsa de asta. Versiunea oficiala nu vorbeste nimic despre prabusirea Cladirii 7 de langa turnurile gemene, nimeni de pe planeta nu vorbeste despre Cladirea 7! Versiunea oficiala spune ca Pentagonul a fost lovit de un avion, toata lumea de pe planeta stie ca Pentagonul a fost lovit de un avion! Aici, se cuvine sa ne oprim putin. Tribunalele, dar si ziaristii de pretutindeni, sunt obligati sa lucreze cu dovezi. Chiar si politicienii de pe Dambovita s-au obisnuit sa ceara dovezi, atunci cand ziaristii fac afirmatii deranjante, ceea ce este corect. Ziaristica fara probe si documente valabile nu exista. Pana si presa de scandal, mult mai laxa atunci cand e vorba despre reguli, isi insoteste materialele cu probe foto sau video. Sigur, uneori probele pot fi si respinse de cate un avocat mai destept, asa cum s-a intamplat in cazul flagrant de proba video cu copilul palmuit de Basescu, proba calificata drept contrafacere. Revenind la cazul 11 septembrie 2001 si atacarea Pentagonului, el, acest caz, a constituit o alta premiera in presa mondiala controlata de media atlantiste: lansarea informatiei fara suportul vreunei probe foto sau video! Din 2001, minciunile oficiale pot fi propagate global chiar si in lipsa probelor! Toata lumea stie din presa ca Pentagonul a fost izbit de un avion, dar Pentagonul nu a prezentat planetei, nici pana in ziua de azi, nicio dovada fotografica sau video a acestei intamplari. Si totusi sunt mii de analisti si ziaristi in lume care discuta despre acest subiect numai din prisma informatiei oficiale nedovedite. Daca in cazul unui analist mai poate fi trecuta cu vederea aceasta scapare, de la ziaristi ne-am astepta la ceva mai mult decat repetarea unor informatii neverificate sau nedovedite. Si totusi, asemenea cainilor lui Pavlov, ziaristii saliveaza incantati ca sunt bagati in seama, propagand minciunile oficiale, abandonand definitiv si vinovat, menirea principala a meseriei.

Intamplarea cea mai recenta vine sa demonstreze ca testul din 2001 a devenit o buna regula pentru media mondiala. Toata lumea a aflat, iar ziaristii, chiar si cei de pe malul Dambovitei mesteca de atunci aceeasi gogoasa oficiala, despre asasinarea lui Osama Bin Laden intr-o cladire din Pakistan. Vorbim despre uciderea lui Bin Laden, dar pana una alta nu avem decat discursul lui Obama care a lansat o informatie! Cum poate comenta cineva o informatie cand nu exista nicio dovada ca aceasta e reala, probata, asa cum cere orice om rational de pe Pamant, fie ca este politician, analist sau ziarist. Iar pana la probarea cu dovezi, orice informatie este prezumata a fi falsa! Asa ne-a obisnuit chiar presa americana a anilor ’60 – ’70, asasinarea lui Che Guevara este un exemplu in acest sens. Chiar si o crima, pana nu este probata cu dovezi irefutabile este doar “prezumata”. Dupa experimentul din 2001, si incepand cu 2011, informatia oficiala nu mai trebuie dovedita! Este suficient ca este lansata de cea mai inalta tribuna a Planetei! Case closed, cum a auzit Soric ca se spune prin filmele de la Hol­lywood.

George Cusnarencu 
sursa: cronicaromana.ro