Imperiul American - o plaga planetara

"Principiul Puterii" - un documentar de sinteza ce merita vazut.

Dupa cum spune Chomsky in acest documentar si Grof intr-un interviu (si probabil multi alti oameni lucizi) anarhia a fost insidios asimilata haosului,violentei,atentatelor cu bombe, astfel incat oamenii sa-si caute iluzia de siguranta si confort in inchisorile psihice si fizice cladite de baietii destepti.

Cat despre documentar, poate ca ar fi fost bine daca inserau 15 minute si despre neocolonizarea din Balcani, mai ales ca avem exemplul elocvent in Romania, unde s-a ruinat agricultura ,industria si identitatea , dar avem presedinti marioneta si cumparam tot ce exportam , dar la preturi mai mari si cu fundita.

SUA este laboratorul de teste al ocultei mondiale, de unde toate "binefacerile" sclaviei capitaliste actuale sunt apoi exportate, sub masca globalismului, în întreaga lume.

Tratarea expeditivă a loviturii de stat din România anului 1989, chiar şi prin apelativul "stalinist" asociat lui Ceauşescu, arata totusi că producatorul nu stăpâneşte subtilităţile acestui subiect.

Ceauşescu poate fi considerat oricum, dar în  nici un caz stalinist, fiindcă tocmai distanţarea de politica agresivă stalinistă i-a atras "simpatia" temporară a occidentului, în anii '70, care s-a volatilizat, desigur, rapid, când acesta s-a trezit din euforie şi a realizat intenţiile murdare, globaliste, ale FMI şi Băncii Mondiale, care i-au băgat pe gât, sub masca prieteniei, credite împovărătoare,  o primă etapă a asasinării economice, în viziunea lui John Perkins, pe care-l veţi vedea şi în acest film.

Aparent, nu ne putem explica ilogica dezvoltare a unei Germanii revanşarde şi înarmată până-n dinţi, în numai 20 de ani, dintr-un imperiu german şi altul austro-ungar în ruine la 1918 şi în condiţiile drastice ale tratatului de la Versailles, fara a afla despre miile de tancuri şi camioane americane, „ambarcate” în nesfârşite garnituri feroviare,  care erau exportate în Germania.

Hitler, Goebbels, Himmler sau Goring păreau să se fi sinucis, convenabil,  iar alţii ca Ribbentrop sau Rosenberg sau Keitel fuseseră judecaţi aspru şi spânzuraţi ca nişte criminali în masă, ce şi erau - totusi. o pleiadă întreagă de foşti generali germani ajunsesera pe poziţiile postbelice de directori de corporaţii sau conducători de servicii secrete ca Reinhard Gehlen sau, de programe spaţiale americane, ca Werner von Braun.

Naivitatea omului simplu care, afland asta, si-ar fi pus speranta in INTERPOL, creată să ne păzească pe noi, muritorii de rând, de marii criminali, voiajori peste graniţe interstatale, se xplica prin lnecunoasterea faptului ca printre directorii INTERPOL s-au numărat şi  Otto Steinhäusl, Reinhard Heydrich, Arthur Nebe şi Ernst Kaltenbrunner, toţi generali SS în tinereţea lor zbuciumată.

S-a schimbat ceva în lume din 1945 şi până azi ? Nu.

Dacă veţi sesiza în film discursul nesimţit al lui Alexander Haig - general, fost secretar de stat al lui Reagan, şef de cabinet pentru Nixon şi Ford şi fost secretar general al NATO - ale cărui fapte vorbesc de la sine, prin implicarea sa directă în războaiele murdare din Malvine şi Liban, veţi realiza că imperialismul american este de-a pururea la apogeu.

Un alt argument ar fi asemănarea perfectă dintre US Patriot Act, al stupidului George W. Bush, concretizat în principal prin înfiinţarea Homeland Security şi Enabling Act al lui Hitler, din 1933,  care a condus la înfiinţarea Gestapo.

"Doctrina securităţii naţionale" - de fapt, o doctrină mafiotă, după cum susţine Noam Chomsky - contabilizează drept ameninţări directe, la adresa statului american, orice eveniment politic minor, desfăşurat într-o insulă uitată de Dumnezeu, ca Grenada de exemplu .

Singurul regim socialism din lume, cel chilian al lui Salvador Allende, care contrazicea flagrant doctrina războiului rece, fiind singurul rezultat din alegeri corecte, populare şi nu impus samavolnic, cu secera şi ciocanul bolşevicilor, a fost eliminat, fără cruţare, într-o lovitură de stat regizată de o stârpitură gen Kissinger.

De asemenea, este tratat in film pe larg cazul Guatemala, sau Iran, unde SUA au declansat razboaie si genocide devastatoare, prin intrigi , bani pompati in grupari de mercenari si propaganda mincinoasa.

Motivul? Simplu: in urma alegerilor corecte, prin care cetatenii acestor state, ruinati de spolierea resurselor nationale de catre coporoatiile anglo-americane, isi alesesera democratic lideri care voiau sa opreasca hemoragia de resurse, ce ajunsese la un nivel paroxisitic.

De exemplu, jumatate din suprafata agricola a Guatemalei ajunsese sa fie detinuta de o singura corporatie americana, in timp ce taranii localnici mureau efectiv de foame, ori, cum e cazul Iranului, unde aproape intreaga productie gigant de petrol era efectiv confiscata de anglo-americani.

Un alt nemernic, Robert McNamara, fost secretar al apărării sub Kennedy şi Johnson şi unul dintre principalii instigatori ai războiului din Vietnam, ne arunca  drept în faţă stupida lor "ordine răsărită din haos" masonica, şi considerându-l pe criminalul general Suharto ca pe un exponent mondial al unei administraţii în spiritul noii ordini. La fel si cu dictatorii impusi in Guatemala ori Iran, asa cum vedem in film.

Datorăm banilor familiei sataniste Rockefeller apariţia unei monstruozităţi, IG Farben, singurul concern condamnat vreodată în istorie pentru crime de război, care, în loc să fie şters de pe faţa Pământului, practic a fost dezmembrat în firmele care-l şi creaseră iniţial:  BASF, Bayer, Hoechst.

Nu vă amăgiţi singuri că aceste maşinaţiuni criminale, au incetat, fiindcă tot lor le datorăm, astăzi, apariţia de vaccinuri şi aşa-zise medicamente, letale, şi, mai presus de toate, crearea celui mai bun instrument al politicilor eugenice, Codex Alimentarius, care derivă din practici alimentare asasine experimentate în imperiul austro-ungar între  1897 şi 1911, perfectate de criminalii nazişti de război, Fritz Ter Meer şi Hermann Schmitz.

Fritz Ter Meer, fost membru al consiliului de administraţie al IG Farben, administrator al lagărului Monowitz, un satelit al Auschwitz şi care a fost acuzat de decesul a 25.000 de prizonieri de război, prin muncă forţată la fabrica Buna Werke, judecat şi condamnat la Nuremberg, a fost eliberat după numai 3 ani şi numit preşedinte al Bayer AG.

Hermann Schmitz, fost administrator al BASF şi bun prieten cu Rockefeller-ii, preşedinte al IG Farben în tot timpul războiului, după numai 4 ani de închisoare este eliberat şi numit membru în consiliul de administraţie al Deutsche Bank din Berlin şi preşedinte onorific al Rheinische Stahlwerke AG.

De altfel, există numeroasă mărturii care-l plasează şi pe Karol Wojtyla Katz - cunoscut lumii ca papa Ioan Paul al II-lea şi recunoscut până şi de CNN ca fiind evreu, după mamă, desigur - în funcţia de chimist principal la IG Farben, responsabil de producţia de gaz Zyklon B pentru lagărele de concentrare şi care s-a refugiat sub pulpana ocrotitoare a unei organizaţii nu mai puţin criminale, biserica catolică, pentru a scăpa de acuzaţii.

Nu vă întristaţi, fiindcă nici actualul papă nu este mai breaz, ce-i drept, ca tânăr nazist, entuziast membru al Hitlerjugend .

Veţi avea surpriza de a vedea confirmat în film, un zvon aproape mitic, al împărţirii sferelor de influenţă, la conferinţa de la Yalta, în 1945, între Stalin şi buldogul cu trabuc, Winston Churchill, pe o simplă bucată de hârtie, pe care ţări şi popoare au fost hărtănite, la propriu, procentual.

Dacă vă va mira, cumva, atitudinea malefică a ducelui de Malborough, Winston Churchill, asta se poate explica prin faptul ca tatăl lui Winston Churchill, lordul Randolph Churchill, era unul dintre slugoii bine plătiţi ai Rothschilzilor.

Despre multe alte legaturi si increngaturi din randul elitei occidentale, persoane aflate in conducerea SUA si/sau in cea a unor mari corporatii ce au sustinut declansarea razboaielor si genocidelor in diverse tari ale lumii,  corporatii  care au impus agenda politcii externe militariste a Imperiului American, vedeti in acest film foarte documentat.

Imperiul from

Blanculescu, portretul robot al agentului de influenta

Consiliul Consultativ pentru Mediul de Afaceri s-a dorit a fi o creatie  de imagine pt guvernul MRU.
Un guvern format dintr-un:
- PM mediocru si servil lobby-urilor corporatiste transnationale -care a crezut ca prin conjugari si epitete pretioase isi poate ascunde mediocritatea si lipsa de cunostinte in domeniul economic- 
-  ministri ajunsi acolo doar pentru a ne demonstra parca cat de sus poti ajunge in politica atunci cand cari mapa sefului; ministri incompetenti, cu averi consistente facute fara a fi lucrat vreo zi in economia reala, ci doar ca functionari


Dar iata: ce vedem? Secretarul acestui Consiliu, un securist de nadejde , scrie un articol, dupa momentul caderii guvernului , prin care face ochi dulci  noului guvern si ii transmite ca este dispus a-l sluji:


"Daca noul Prim Ministru Victor Ponta va agrea ideea, Consiliul va putea sa-si continue activitatea, pe structura de componenta si obiective acceptate de acesta"


 Doar-doar ii pastreaza si lui un ciolan acolo, pt a participa la simpozioane prin tari straine si a putea trage sfori, sau mai ales spre a putea face lobby dintr-o pozitie avantajoasa companiei Gold Corporation (asa cum ne-a obisnuit), binecunoascuta companie ce preseaza pentru pornirea exploatarii cu cianuri a aurului de la Rosia Montana. 

Licenţiat în economie şi proaspăt-scos-de-la-naftalină-cu-banii-RMGC Blănculescu, bani ai Gold-ului care l-au propulsat pe mai toate televiziunile cu titlul de ‘expert’, si care crede el ca ii dau dreptul să şi-o ia în cap. 
Cunoaşteţi expresia “s-a suit scroafa-n copac”? S-a investit mult în umflarea lui ca a broaştei din poveste – şi mă tem că patronii care l-au re-creat pentru a-i servi vor fi nemulţumiţi când il văd că a început să ia iniţiative. 

Blanculescule, inţeleg că fostul prim-ministrul Ungureanu te-a numit în fruntea nu-ştiu-cărui-consiliu-consultativ; dar să începi, încă de a doua zi, să susţii alături de domnia-sa şi să justifici ‘teoretic’ cel mai mare şi vizibil jaf din istoria românească a ultimelor decenii… e prea de tot. Se va prinde toată lumea că sunteţi cioară vopsită… tot efortul şi toţi banii se vor duce pe apa Sâmbetei.

Nu mai bine învăţaţi să mai tăceţi din guriţă, să lăsaţi pixuleţul de comentator al economiei româneşti şi, poate, să vă reluaţi studiile la doctorat? E o diplomă care nu cred că v-ar prinde rău – şi, pe parcurs, aţi mai învăţa şi Dvs. cu cifrele…

Nea Blanculescule, sincer imi provoci greata de fiecare data cand iesi pe posturile TV sa ne spui ce bine am face noi romanii sa ii lasam pe RMGC sa exploateze aurul la Rosia Montana, sa vindem cuprul de la Rosia Poieni, si in general sa dam bogatiile naturale pe gratis sau pe maruntis unor corporatii rapace, ca in coloniile bananiere. 

Apropos, in guvernul Nastase ai fost ministrul controlului: ce schimbari in mai bine ai adus tu tarii asteia, caci Nastase avea mare incredere in tine, si ti-a delegat multa putere..?!

Ai fost si cu guvernarea Nastase, apoi cu guvernul Ungureanu, iar acum faci ochi dulci noului guvern…vorba lui I.Gavrila Ogoranu: ” oranduirile se schimba, profitorii nu”.
Iata si cv-ul cu care se mandrese nevoie mare:

Ionel Blănculescu, 52 ani, economist licentiat ASE, facultatea de management, doctorand in finante.

30 de ani de activitate:

- 12 ani, analist in Ministerul Apararii Nationale (1981-1993)= nomenclaturist comunist, securist.

- 3,5 ani bancher, Banca Romana de Comert Exterior, activitate la nivelul Presedintelui bancii (1996-1999)=participant direct la jaful/falimentul BANCOREX

- 5 ani activitate guvernamentala, Guvernul Romaniei, consilier, director, director general, secretar de stat, Presedinte AVAB=vanzator de tara ca si acum (1999-2003); ministru al controlului si ministrul sanatatii (ian.2003-dec.2004)

- 9,5 ani consultant financiar, CEO si presedinte al companiei Consultanta si Investigatii Financiare (2005-2011) si alte companii de consultanta economica in calitate de CEO= ABUREALA (eu in CV-ul meu, in anii cu activitati nerelevante pentru postul unde aplic, trec “activitati independente”)

Esti o trompeta care n-a realizat nimic in viata si se lauda cu “activitate la nivelul Presedintelui bancii ” ca si secretara ori soferul.

Blanculescule, ai credibilitate zero. Esti un agent de influenta, cand te vad schimb canalul.

Ce-ati facut voi vesnic ‘reevaluatii’ in ultimii 22 ani si in ultimii ani ceausisti e de domeniul evidentei.
Ati avut treaba mare si ati facut treaba mare.
Ati facut o tara praf si pulbere fina.
Si veti ajunge la groapa de gunoi a istoriei.
Si poate vor fi candva si niste procese, pentru Rosii (Montana / Poeni)

Lumea s-a cam prins, dle. Blanculescu, ca sustineti deschis interesele straine Romaniei, respectiv vanzarea la pret de nimic a tururor resurselor tarii, indatorarea excesiva catre FMI si transformarea oamenilor in sclavi.

Sunt acte grave de tradare nationala care nu vor ramane nepedepsite. 

Săraci, dar capitalişti

România, obedienta piaţă de desfacere 

“În vidul ideologic de după 1989 a fost propus, cu mult succes, neoliberalismul. S-a spus că pieţele sunt cel mai eficace mijloc. Traumatizaţi de un stat care se ocupa de toate, oamenii au văzut într-o piaţă în care statul era complet absent soluţia, miracolul şi calea viitorului”, ilustrează profesorul universitar canadian Yvan Allaire, începutul odiseei capitaliste a statelor foste socialiste, într-un interviu realizat de Nicolae Dărămuş în 2011.

“S-a creat un sistem extrem de nociv pentru societate, în care funcţiile naţionale nu mai au niciun rol, sunt considerate ineficiente şi o piedică în calea comerţului. Se spune că guvernele sunt incompetente şi corupte şi, cu cât au un rol mai limitat, cu atât mai bine. Se sune că resursele naturale trebuie să fie vândute oricui vrea să le achiziţioneze. Guvernele au doar rolul să dereglementeze şi să privatizeze totul, pentru că întreprinderea privată este întotdeauna mai eficientă. Toate serviciile publice, inclusiv şcolile şi serviciile de sănătate trebuie să fie supuse “particularilor”, care sunt întotdeauna mai pricepuţi şi mai eficienţi. Vedem un păianjeniş extraordinar. Dacă acceptăm doar această dogmă, consecinţele sunt catastrofale pentru o societate. În loc să fie stăpâni, oamenii devin chiriaşi în propria lor ţară, sunt la discreţia fluxurilor de capital străin care intră şi ies din ţară dupa propriul interes, subordonând intereselor lor guvernele”, spunea Allaire.

Europa dublelor standarde

Nu toate guvernele din UE se întorc către Mecca privatizărilor. Finlanda, un stat membru UE din 1995, membru al grupului euro şi cu un cuvânt important de spus în privinţa noilor membri (Finlanda s-a opus, în primă fază accederii României şi Bulgariei în Schengen), nu are o politică de privatizare.

Guvernul finlandez distinge între trei mari ramuri ale economiei când vine vorba despre eventuale privatizări. În primul grup intră industria energetică, loteria, pariurile sportive şi comercializarea alcoolului. Toate întreprinderile din acest domeniu sunt considerate strategice şi nu pot fi privatizate decât parţial. Este important de notat că troica FMI-Comisia Europeanî-Banca Centrală Europeană cere acum Greciei să privatizeze distribuitorul naţional de gaze, cel de apa din marile oraşe, şi loteria naţională.

În al doilea grup, guvernul finlandez include industria chimică şi a metalelor, care nu pot fi privatizate integral. Statul poate, în mod excepţional să-şi reduca sub 50% participaţia în aceste sectoare. În ce priveşte băncile, industria hârtiei şi multe alte ramuri, acestea pot fi privatizate integral.

Cooperativele agricole, o noţiune care a ajuns de temut dupa 1990 în Europa de Est, include 75% dintre fermierii din Franţa. “În Finlanda cooperativele, şi aici vorbesc de cele mai mari, făcând parte din „top 300″ din lume ca venituri, reprezintă 23% din PIB; în Elveţia 28%; 46% în Franţa. Cooperativele sunt prezente în sectoare foarte precise: 30% în sectorul agroalimentar, 23% în comerţul de detaliu, 22% în asigurari şi 19% în sectorul bancar”, spunea profesoara universitară Mihaela Fîrşirotu, în interviul menţionat

Agricultura, sector strategic, dar scos la vânzare din 2013

“Aveţi un sector agricol perceput ca o slăbiciune a economiei, pentru că mulţi oameni sunt încă agricultori pe mici terenuri, dar cest lucru poate sa devină forţa strategică a României. Nu trebuie să vă fie frică să puneţi în practică legi de protecţie. Vin din Canada, o ţară liberală. Cu toate acestea, în Quebec nimeni nu poate vinde terenul agricol decat cu aprobarea unei comisii, iar aprobarea este foarte greu de obţinut. Apoi, vânzarea terenurilor către persoane care nu sunt din Quebec este interzisă fara autorizarea acelei comisii. Dacă vrei să schimbi destinaţia terenului trebuie să faci o demonstraţie foarte argumentată”, spunea profesorul Yvan Allaire.

Lucrurile stau însă cu totul altfel în Romania. Prin tratatul de aderare la UE, Bucureştiul s-a obligat că va liberaliza piaţa terenurilor agricole începând din 2013. Cetăţenii europeni şi companiile din UE, rezidente sau nu în România, vor putea sa cumpere neîngrădit terenuri agricole în România. Iar la aceasta se adaugă şi politica statelor din Golf de a face demersuri pe lângă guvernanţi pentru a arenda pe termen lung terenuri în România.

Ipocrizia Bruxeless-ului

Mergând către sistemul bancar, UE a interzis României să recapitalizeze CEC-ul singura mare banca autohtonă, în timp ce mantra occidentală era salvarea economiei prin recapitalizarea băncilor private, nu numai a celor de stat. UE nu a intervenit în vreun fel în momentul în care banca franco-belgiană Dexia a primit un imprumut de 7 miliarde de euro din partea statului, în 2008, şi când a fost parţial naţionalizată, în 2011. Dexia a luat naştere prin fuziunea Credit Communal din Belgia şi Credit Local din Franta şi este cunoscută pentru relaţia privilegiată cu birocraţia din Belgia.

Privatizările mai mult sau mai puţin impuse ca o conditie a aderării la UE au transformat nu numai România, ci si statele din regiune în simple pieţe de desfacere. Comisia Europeană a început să investigheze, în urmă cu o săptămână, decizia guvernului de la Budapesta de a interzice construcţia de mall-uri şi hipermarketuri până în 2014. Ceea ce este numit de Budapesta o măsură de încurajare, chiar şi temporară, a micilor afaceri autohtone, la Bruxelles este sinonim cu impiedicarea liberei circulaţii a serviciilor.

Estul Europei, o obedientă piaţă de desfacere

“România a fost transformată doar într-o piaţă de desfacere pentru alţii. Suntem foarte mândri acum că au crescut exporturile. Ele au crescut pentru că cererea internă este foarte slabă, din cauza măsurilor de austeritate. Dacă însă vor creşte salariile, importurile vor creşte şi vom avea din nou dezechilibrele economice despre care vorbeam. Ideea este că trebuie să acorzi unei ţări timpul necesar să-şi creeze condiţiile pentru a deveni competitivă, pentru a-şi construi economia care i-ar permite să aibă un avantaj comparativ. Nu o pune însă în competiţie cu ţări dezvoltate, este nedrept”, spune Mihaela Fîrşirotu.

Toate fenomenle de mai sus pot apăsa pe umerii populaţiei, iar la aceasta se adaugă şi noul cod al muncii. “Sindicatele au cerut românilor să iasă în stradă, dar mai nimeni nu a ieşit. Aceasta dupa un an de austeritate şi suferinţă. Responsabilitatea se află şi pe umerii poporului”, spunea Mihaela Fîsrşirotu în 2011. The Economist se întreba, în urmă cu un an, cum de românii nu s-au revoltat după masurile deausteritate care au fost impuse ţării, dacă în Grecia, în Marea Britanie, acest lucru s-a întâmplat. The Economist mai remarca că lipsa de opoziţie faţă de măsurile de austeritate va încuraja noi măsuri de acelaşi gen.

Politicienii, clienţii “pieţelor”

Profesorul Yvan Allaire identifica însă o soluţie politică la aceste probleme-marja de acţiune pe care o permit legislaţia europeană şi tratatele de aderare. Această libertate de manevră este însa cu mult redusă, atât timp cât liderii marilor state europene invocă necesiatea acţiunilor rapide, impuse de criza economică, acţiuni lipsite de controlul democratic al Parlamentlui European şi al celor naţionale. Este cazul Tratatului fiscal european semnat de toate statele UE, cu excepţia Marii Britanii şi a Cehiei.

Yvan Allaire atrage atenţia asupra a ceea ce clasa politică, care ar trebuie sa speculeze în interes naţional legislaţia UE, tinde să devină. “Beneficiarii dereglementarii pieţelor reuşesc să menţină acest sistem mai mult decât am vrea noi, prin influenţa pe care banii o exercită asupra clasei politice şi asupra propagandei. Nu este vorba atât despre corupţie, cât de sprijinul financiar pe care îl acordă partidelor politice. Într-un univers urbanizat se câştigă alegerile cu televiziunea, iar televiziunea costă mult-cu cât am mai mulţi bani pentru propaganda la televiziune, cu atât am mai multe şanse să câştig alegerile. Nu este coprupţie în sensul propriu al cuvântului, este un mecanism care implică un sprijin financiar special. Se poate menţine astfel un sistem care este foarte periculos.”

O criză provocată de cupiditate

“Există o mare diferenţă între pieţele pentru bunuri şi servicii şi pieţele financiare.Noi suntem susţinători ai pieţei, credem că pieţele, cum ar fi pieţele de bunuri şi servicii oferă soluţii bune în nenumărate situaţii. Pieţele financiare funcţionează însă după o logică diferită, care nu are nimic în comun cu pieţele de bunuri şi servicii”, spunea Yvan Alaire.

“Nu s-a înţeles acest lucru; s-a spus: liberalizăm totul, deci şi pieţele financiare. Rezultatul? S-au creat nişte “inovaţii financiare”, nişte scamatorii financiare. Acestea au adus câştiguri incredibile unor oameni care, datorită banilor, au dobândit şi putere politica. S-au facut mulţi bani în sectorul financiar şi parte din bani au fost reinvestiţi în politică pentru a obţine garanţia că sectorul financiar nu va fi reglementat, că nu va fi supus niciodată regulilor. Drept urmare, s-a creat o criză financiară.”

Pentru ca sistemul să nu se prăbuşească, pentru că băncile să nu dea faliment şi să nu se producă o catastrofa economică, guvernele au intervenit masiv pentru a salva băncile, ceea ce a consus la îndatorarea statelor. Multe state s-au îndatorat astfel la aceleaşi bănci care au creat problema. Aceste bănci au cerut guvernelor să le protejeze împrumuturile pe care le-au acordat. Pentru aceasta, guvernele au recurs la măsuri de austeritate pe seama populaţiei, pentru a salva aceleaşi bănci care sunt la originea problemei. “Este o ironie tragică. Aceasta se poate vedea în mod clar astăzi”, remarca Allaire.

Resursele energetice ale unei natiuni

Toata natiunea romana are dreptul la resursele detinute de Romania... De ce sa cumpar eu, roman, energie din Romania la fel de scump ca un francez care cumpara energie din Franta -  gaze, petrol,  carbune -  provenind din Romania ?!? Salariile francezilor sau germanilor, elvetienilor... le au cumva si romanii din Romania? 
Unde este egalitatea si fraternitatea clamata de UE?


Privatizarea sectorului energetic reprezinta un act de tradare nationala.

Energia este un sector strategic care nu trebuie privatizat.... sa nu stie acest lucru decidentii politici romani,  cei care , in numele natiunii romane, au puterea sa decida in chestiuni  de siguranta nationala ?

O situatie similara se intampla in cazul miinereurilor din subsol, in special, aur , argint si alte metale rare.

Dezinformatorii cumpara reclame TV/Radio pe bani grei, in intervale orare foarte scumpe (pe prima pozitie!), fiind siguri ca dezinformarea ii va prinde IMEDIAT pe români. Ei îşi fac bine treaba prin gurile înfometate ale sărmanilor zonei. Acestia, pentru cativa arginti, se lasa manipulati  de catre cei care doresc asa-zisul "bine al nevoiasilor"! 

Crearea de locuri de munca e cel mai mare praf in ochi aruncat vreodata!Cand cineva doreste crearea de locuri de munca, SIGUR are un plan malefic in spate. 
NIMIC CURAT NU CREAZA LOCURI DE MUNCA!!!

Români care apar in reclamele TV/Radio, sărmani în realitate, care nu stiu că sunt "actori" ai Campaniei de Dezinformare Rosia Montană .
Pentru noi, românii, stârnesc milă, pentru RMGC ei chiar NU CONTEAZĂ!!!
Toti românii vor avea de pierdut, mai putin RMGC!

Politicienii de astazi vor sa dea unei firme off-shore cu actionariat american si sediul in Barbados, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca (praf aruncat in ochi!!!).

Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga la banalul procent de 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. 

Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. 

Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. 4%????? ..pe pământ românesc??? 

Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca pana si in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minimum 20%. 

Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul. 

Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu CIANURI.


La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m . Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea .


Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.