Economia reala, sacrificata de specula si manipularea burselor

Viitorul şi prosperitatea noastră depind de inovaţie, dar aceasta nu mai interesează aproape pe nimeni în societăţile noastre occidentale.
Statele Unite însele, care au fost modelul suprem, invidiat de întreaga lume, unde invenţiile au contribuit la îmbunătăţirea existenţei a sute de milioane de oameni, se află, de mai mulţi ani, în urmă din acest punct de vedere. Un studiu al Information Technologu &Inovation Foundation plasează SUA în urma unor naţiuni mici, precum Singapore şi Finlanda. Mai rău, în ultimii zece ani, SUA sunt penultimele pe o lungă listă a creşterii ratei invenţiilor, listă pe ultima poziţie a căreia se află Italia. Un studiu recent al OCDE constată că SUA nu mai farbrică produse de top şi sunt clar depăşite de naţiuni care au investit mult în cercetare, educaţie şi care nu suferă de o discrepanţă între venituri atât de şocantă ca în SUA. De fapt, elementele care caracterizează o economie ’’tradiţionala’’ au fost bulversate atât în SUA cât şi în marea parte a ţărilor europene.

Avem de a face, de fapt, cu o inversare a valorilor care, încet dar sigur, nu doar că au privat aparatul de producţie de investiţii care permiteau îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale angajaţilor şi calitatea produselor. Avem de a face cu un flux invers al lichidităţilor pe care îl suferă companiile, care se văd deposedate de capital, iar acest proces are loc la o scară ’’industrială’’. Inventivitatea şi iniţiativa companiilor au dispărut practic în faţa eficienţei finanţelor, care au absorbit capitalurile indispensabile cercetării, tehnologiei şi formării specialiştilor.
Cei care au fost convinşi mereu că finanţiştii se limitează să facă bani doar din bani ar trebui să se trezească la realitate, pentru că sistemul financiar şi cei care îl exploatează (reverenţios numiţi investitori) se îmbogăţesc pe spatele celor care concep şi produc bunurile şi produsele industriale.

Privind lucrurile mai de aproape, este uşor de constatat că hipetrofierea finanţelor şi a profiturilor lor s-au produs prin călcarea în picioare a veniturilor celor săraci şi a clasei de mijloc, precum şi a calităţii locurilor de muncă. Pe scurt, interesele vitale ale adevăratei economii au fost sacrificate pe altarul finanţelor, al investitorilor, speculatorilor pe termen scurt şi al beneficiilor lor. Are loc o adevărată confiscare a resurselor, care priveaza cetăţenii de o creştere stabilă, care a împiedicat îmbunătăţirea nivelului lor de viaţă, care a destabilizast economia în favoarea implozieie repetate a bulelor speculative şi care a sustras o bună parte din prosperitatea economiilor noastre. Aceasta confiscare s-a produs în beneficiul exclusiv al ingineriei financiare, îmbogăţindu-i pe acţionari, directorii executivi şi marile companii, precum şi pe promotorii şi pe cei care concep aceste vehicule ale alienării, adică pe finanţişti. Sunt actori importanţi care nu sunt preocupaţi de viitorul economiei şi ale căror eforturi, energii şi iniţiative urmăresc mereu profitul şi numai profitul. Iar calea regală către aceste profituri trece obligatoriu printr-o impozitare favorabilă, reguli cât mai laxe, salarii şi bonusuri cât mai mari şi mai puţine investiţii în educaţie şi infrastructura. Ştiaţi că in zilele noastre, în 2013, noua maximă de pe Wall Street este ’’I.B.G.-Y.B.G’’? Adică ’’dacă eu nu voi mai fi acolo, tu nu vei mai fi acolo’’, care semnifică că viitoarele cataclisme – inevitabile dacă e să ne uităm la comportamentul de astăzi – nu sunt problema lor. Finanţiştii şi toti cei care gravitează în jurul lor nu vor mai fi aici, iar asta înseamnă că alţii vor trebui să gestioneze problemele. Este de la sine înţeles că această a n-a versiune a lui ’’după mine potopul’’ nu ţine cont de stabilitatea financiară, de clasa de mijloc, de calitatea locurilor de muncă...

Investiţiile de odinioară au lăsat locul tradingului, manipularea cursului acţiunilor la bursă fiind un fapt cotidian pentru maximizarea profiturilor pe termen scurt, pentru satisfacerea acţionarilor şi pentru îngroşarea remuneraţiilor directorilor generali. ’’Shareholder value’’, această strategie de privilegiere a deţinătorului de cash – adică a acţionarului –, a decimat apartul de producţie, a distrus vechiul capitalism, a fabricat conglomerate de talie inumană, destinate exclusiv optimizării profiturilor, în dauna salariilor, a contribuabililor, a cercetării şi a educaţiei... Sistemul de intermediere financiară a fost treptat deturnat de la vocaţia sa originară, pentru ca acum să fie total dedicat trasformării întreprinderilor în maşini de produs bani. Wall Street şi cei asemenea au denaturat peisajul industrial şi afacerile în general, pentru a le face să devină doar operaţiuni care să se reducă exclusiv la rentabilitate pe termen scurt, gata să se îndrepte către tranzacţiile cele mai profitabile. Care este în anul 2013 valoarea economică adăugată a unei întreprinderi venerabile precum General Electric şi cu ce contribuie ea la îmbunătăţirea vietii noastre cotidiene? Adevărul este că GE, ca şi multe altele, îşi concentrează toate energiile şi resursele pentru a realiza profituri pe bursă, în loc să creeze produse remarcabile, ca în trecut. Dupa ce, în anii 1980, şi-a diversificat activităţile intrând pe piaţa împrumuturilor ipotecare şi a cărţilor de credit şi în activităţile financiare în general, acest sector a ajuns rapid să constituie jumătate din beneficiile companiei.

Un sondaj efectuat de Lawrence Mitchell, de la George Washington University, arată că astăzi 80% din directorii executivi ai celor mai importante companii americane nu ezită să ’’mutileze’’ uneltele lor de producţie pentru a satisface obiectivele de rentabilitate fixate de analişti. Febra finanţelor a contaminat totul: ea trebuia să înstrăineze toate resursele întreprinderii, iar aceasta trebuie, prin urmare, să se axeze doar pe profitul pe termen scurt. S-a impus dereglementarea instituţiilor financiare care garantau prosperitatea economică şi toate energiile au început să se concentreze pe descoperirea unor produse financiare tot mai complexe. În fapt, inovaţia majora a constat în a găsi mereu alte instrumente şi alte mijloace care să permita deposedarea cetăţeanului obişnuit. Începând din acest punct, produsele financiare derivate, specula şi bulele speculative au luat detronat valoarea muncii. De unde directorii executivi au companiilor americane câştigau în medie de 30 de ori mai mult decât salariul mediu, în urmă cu 30 de ani, acum s-a ajuns să câştige de 273 de ori mai mult. Valorează oare patronii noştri atât de mult? Trebuie să devenim conştienţi că pieţele financiare nu creează nicio valoare şi ca ele trebuie subordonate şi plasate ferm sub tutela economiei productive. Pentru a-l parafraza pe Paul Volker (fost preşedinte al Federal Reserve), ATM-urile reprezinta singura inovaţie utilă a finanţelor din ultimii 20 de ani!

Michel Santi, consilier al băncilor centrale din ţările emergente şi membru al World Economic Forum, într-un editorial publicat de La Tribune

Poporul, FMI si securistii

UPDATE 29.01.2013: liderul liberalilor de la Camera, Dan Radu Rusanu, a criticat masura cresterii TVA, la intalnirea cu delegatia FMI. Vizibil iritat, seful delegatiei, olandezul De Vrijer a cerut presei sa paraseasca sala, ca sa poata continua discutia.

“Noi am mai facut privatizări, să nu spun sub presiunea, sub influenţa instituţiilor financiare internaţionale, care ne arată că nu au fost deloc avantajoase. Cu toate că se ştie ca statul este cel mai prost administrator, noi am făcut privatizări, dar nu s-au făcut investiţiile promise (…) la gaz, de exemplu, unde avem Gaz de France şi E.ON Gaz, nu s-au fãcut investiţiile promise. Serviciile sunt la fel de proaste ca înainte, când erau la stat, pentru că aceste companii au sacrificat investiţiile şi calitatea serviciilor pentru profituri, şi au obţinut profituri cu două cifre (…) Am înlocuit monopolul de stat cu cel privat (…) Ca o ironie, acest monopol este al unor companii cu capital de stat, Gaz de France, E.ON…“, a spus Dan-Radu Ruşanu la începutul discuţiilor cu delegaţia FMI.

El a continuat să critice instituţia financiară internaţională pentru programul derulat începând cu 2009, arătând că s-a făcut o “greşeală enormă” în cadrul înţelegerii din urmă cu patru ani.

“Orice student la economie ştie că într-o perioadă de criză nu se cresc impozitele şi taxele. Creşterea TVA la 24% şi tăierea salariilor cu 25% nu puteau aduce creştere economică. Aceste măsuri nu au fost impuse de FMI, dar, citez: «Au fost acceptate de noi»”, a completat Ruşanu.

.....

Da, e o premiera ca un politican de varf roman sa critice masurile aberante impuse Romaniei de catre FMI, bravo lui,  dar... nu se intampla nimic; ramanem cu zisul, guvernul continua sa implementeze masurile FMI. 

UPDATE-coplata in sanatate : vad ca FMI cere si guvernul Ponta accepta fara cracnire introducerea coplatei la sanatate. 10 lei pe zi pentru orice internare. Ponta uita ca protestele ce au dus la caderea regimului Basescu au fost declansate de ''reforma'' ce se voia introdusa in sanatate. Adica eliminarea treptata a asistentei medicale de urgenta gratuite,  masura ce lovea in paturile cele mai dezavantajate ale populatiei.

Coplata nu e pentru reforma nici pentru sanatatea populatiei, e ca sa platim cele cinci miliarde de dolari dobanda la FMI. Basescu si Ponta colecteaza haraciul, tributul, birul, tainul care trebuie trmis.

10 lei vi se pare o suma modica? Spuneti-le asta celor de la tara…si oricum, este doar inceputul, o lingurita mica, peste cateva luni va fi deja polonic.

Din 2013, incepe greul rambursarii datoriei catre FMI.

Romanii nu au de ce sa achite banii luati de altii. Sa ni se spuna clar ce au facut cu banii luati de la FMI si Banca Mondiala …….

Puteam  aplica principiul :deuda odiosa" - :datoria imorala", brevetat de Correa in Ecuador.

Poporul? Nu romanii au facut cererile de imprumuturi, ci chiar politrucii din Ro. In concluzie e bine sa-si vinda averile facute din hotia asta si sa plateasca banii imprumutati pentru dezmatul lor personal. 

Chiar nu știm ce a făcut FMI pe unde a trecut ?

De ce o drama încheierea contractului cu FMI ?

FMI nu a gresit, ci ne-a saracit premeditat, pentru a ne cumpara ieftin, punandu-ne conditii nesimtite !

3 ani am fost sustinuti de FMI. Rezultatul? Romania era sa moara de foame cu un guvern de incompetenti numit guvern BASE-BOC!

Catva timp dupa 90 s-a strigat “fara violenta”. Venea de la securistii infiltrati printre mase, iar masele au fost naive. Trebuia liniste in tara, sa poata incepe jaful national. Se pare ca primavara araba inca n-a venit in Romania. Vom ajunge ca Egiptul, si asta pentru ca oamenii nu au arme, ca altfel  ...

Noi tot ce am facut, am facut tipic romaneste: revolutie neterminata. Doar l-am dat jos pe Ceausescu .. 

Aaa..apropos:… vad ca din ce in ce mai multa lume se intreaba, legitim, de ce aveam noi nevoie de Ponta in loc de Boc ca sa creasca taxele. Asta era in stare si Boc, se picepea.

Vad ca, dupa ce a adoptat in pachetul fiscal mai multe masuri criminale la buzunarul populatiei iobage, Ponta are in vedere introducerea de noi taxe si impozite cum ar fi: supraimpozitarea oricarui sclav care sare de 1000 de euro brut pe luna, taxa pe parloaga, impozitul pe caine si alte aberatii extreme.

Gradul de conformare voluntara al platitiorilor de taxe se va apropia de zero, in conditiile in care, micii buticari, impozitati din nou pe venit, abia isi tarasc traiul de pe o zi pe alta, nici vorba sa aiba vreun castig.

In ciuda faptului ca, pana si FMI a recunoscut ceea ce stia toata lumea – ca populatia a fost infometata degeaba, Ponta vine si pune gaz peste foc consolidand, prin noi impozite si taxe saracia lucie in aceasta tara.

Prioritatea zero a lui Ponta este nu cresterea economica sanatoasa ci impozitarea iobagilor – adica impozit pe saracie, pe subzistenta.

Statul roman, scos la vanzare: Roşia Montană şi celelalte resurse vor fi date repede

Toate resursele naturale care nu au fost privatizate până acum şi pentru care au avut loc ample dezbateri în societatea românescă - inclusiv manifestaţii de protest - vor fi cedate foarte repede către capitalul străin, în 2013, poate chiar la începutul acestui an, previzionează Ilie Şerbănescu:

“Roşia Montană se va da rapid, bineînţeles, ca şi toate celelalte resurse, pentru care au avut loc şi manifestaţii de protest, asta e părerea mea! E firesc, în momentul în care tu vii la putere şi-ţi asumi programul FMI, că nu poţi să faci altceva decât acelaşi lucru pe care-l făcuse şi până atunci guvernul trecut! Dacă tu spui, dom’le, e perfect programul, ni-l asumăm, vrem să respectăm ce s-a convenit cu partenerii noştri, gata, domnule, ştii rezultatul!”.

FMI, agenti de vanzari ai capitalului occidental

Despre prima misiune a FMI din acest an la Bucureşti, în perioada 15-29 ianuarie, reputatul analist economic Ilie Şerbănescu declară,  că este o vizită a unor “agenţi de vânzări ai capitalului vest-european într-o colonie, iar Comisia Europeană este agentul de vânzări al Germaniei”. În anul 2013, mai afirmă Ilie Şerbănescu, “un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român”. Delegaţia FMI va efectua a şaptea şi a opta evaluare a acordului stand-by cu România. Reprezentanţii FMI vor fi însoţiţi de cei ai Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale.

“Guvernul Ponta nu are ce să facă în momentul de faţă. A acceptat programul, nu mai are loc de întors! Aşa a pornit, când a venit domnul Ponta la guvernare, primul lucru pe care l-a făcut a spus că-şi asumă programul cu FMI, care nu a fost negociat de domnul Ponta dar a fost negociat de Guvernul României. Orice guvern care vine trebuie să îndeplinească acordul dacă şi l-a asumat. Sau, dacă nu-i place programul, în momentul în care venea la conducerea guvernului trebuia să spună: domnilor, eu vreau altceva şi încercăm să renegociem! Dar nu a spus asta, ci a spus că-şi asumă programul. Pe data de 7 mai 2012 asta a spus, că-şi asumă programul convenit cu FMI, deci acum nu mai are nimic de făcut decât să ducă la îndeplinire acel program pe care şi l-a asumat. Nu ştiu de ce a făcut asta, habar n-am! Probabil că a avut poziţia asta pentru a obţine un confort politic!”.

Scop final:lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia României

”Actualul program stabilit de FMI pentru România are două scopuri: în primul rând liberalizarea preţurilor la energie, care are un calendar deja stabilit, şi care are ca scop final ca românul să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile resurse la preţuri mai mici, mai ieftin, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Mă rog, mie mi se pare ceva abject, dar nu contează, ăsta este primul scop."

Şi toată treaba asta este făcută, eu zic deschis, în calitatea de agenţi de vânzări pentru capitalul vest-european, rol de agenţi de vânzări pe care îl joacă şi FMI-ul şi Comisia Europeană. Comisia Europeană nu joacă pentru România, joacă pentru cei care conduc UE – în primul rând pentru Germania.

Al doilea scop este lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia din România. O să vedeţi privatizările CFR Marfă, Oltchim, precum şi un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, care vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român. Astea sunt lucruri stabilite – şi cu CFR Marfă, cu Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, astea nu le-am stabilit eu, sunt stabilite de guvernanţii României. Vânzarea restului de acţiuni ale Electrica în companiile de furnizare şi distribuţie de electricitate deja privatizate nu mai contează, astea sunt o brumă care mai există, pentru că distribuţiile de energie electrică sunt, în proporţie de 80 de la sută, la străini. Astea sunt rămăşiţe, bruma, exact ce am spus eu, cu un termen foarte precis – bruma de economie românească din economia din România! Aşadar, acestea sunt cele două obiective care se termină, se încheie. După care chiar nici nu ştiu ce mai urmează”.

 ”L-am auzit pe domnul Ponta spunând că ar vrea un al treilea acord cu FMI, dar eu am îndoieli că FMI va mai dori aşa ceva, pentru că îşi încheie misiunea, nu mai are ce să facă în România! Dacă scoate din joc statul român cu acordul actual, un nou acord nu mai are rost, din punctul lor de vedere!”.

“Eu ce să spun de cetăţenii României, de opinia publică?! Nu le reproşez nimic, dacă oamenilor le convine aşa, dacă au impresia că aşa trăiesc mai bine, aşa să fie!

Cazul României cu cazul Greciei nu sunt similare. Grecia e o ţară de un anumit tip mai puţin existent în lume, e o ţară de servicii prin forţa lucrurilor, o ţară de turism, o ţară care aduce din turism mai mult decât din alte sectoare, deci e o ţară atipică. FMI şi ceilalţi creditori o să le ia grecilor câteva insule şi cu asta se închide treaba. Trebuie spus că există foarte multe servicii de utilitate publică în Grecia pe care grecii nu le-au dat altora şi acum o să vedem dacă o să le dea, astfel că şi din punctul ăsta de vedere sunt atipici. Sigur, nu se pot compara cu românii, care au dat tot. Sau poate românii sunt atipici pentru că noi am dat tot, tot! Iar discursul prevalent în România – îmi pare foarte rău să constat, chiar de la oameni cu capul pe umeri! – este: dom’le, bine că le-am dat, că noi le furăm!!! Aşadar, teza este că pentru că nu putem să venim de hac hoţilor vindem Statul! Dacă asta este soluţia minunată şi proferată, cum să spun, transformată de către unii într-o practică, asta este! Sunt înmărmurit când oamenii, unii de toată isprava, susţin că noi nu suntem în stare să le exploatăm cum trebuie: «lasă, bine că s-a dat Petrom, de ce te opui?! E bine, aduce bani la buget!». În loc să aducă bani pentru Ţară, aduce bani la buget!!! Mie mi se pare că ăştia au creierul spălat! Nu mai comentez şi nu intru în polemică cu aceste persoane care au creierul spălat şi care nu-şi dau seama că resursele unice de petrol nu se dau din mână! O să spună că trebuia să le dăm pentru că străinii le exploatează mai bine şi ne dau şi nouă ceva la buget. Eu zic că ne dau 15 bani dintr-o sută, dar mă rog, dacă asta se vrea...”.

Ungaria nu este exploatată colonialist pentru că nu are resurse

“Guvernul ungar nu are probleme datorită faptului că Ungaria nu are resurse şi atunci nu are cum să fie exploatată colonialist. Marele nostru dezavantaj este că avem resurse şi suntem trataţi ca o colonie care trebuie exploatată. Dacă nu eşti colonie cu resurse... Cum e şi Bulgaria, n-are ce să le ia, salut şi la revedere! Le fac litoralul şi staţiuni de schi, mă rog, asta vor să ia de acolo, de la bulgari, dar asta e nimica, domnule! Deci, sunt nişte ţări privilegiate: privilegiul de a nu avea resurse! Iar neşansa României este de a le avea!”.

”Vizita de luni este în programul convenit şi acceptat, trebuie să vină oamenii, au impus un program şi vin să-l verifice şi dacă nu cumva nu s-a făcut. Deja nu mai putem vorbi în termenii «au venit să vadă oamenii ce e şi să impună în continuare», nu: acum este vorba despre ce şi-a asumat guvenul român, că e Ponta şi nu Ungureanu sau Boc, pe ei nu îi interesează asta! Ei trebuie să ia jumătatea asta. Dom’le, instrumentul principal, vă atrag atenţia, se numeşte Scrisoare de intenţie – bineînţeles, este o expresie a supremei demagogii! – că, vezi Doamne, nu impune FMI, este ce şi-a stabilit şi şi-a asumat guvernul român, care este autorul scrisorii de intenţie!!!! Rămâne ca instrument faptul că o face guvernul român, deci porneşte de la guvernul român, este asumarea, intenţia, dorinţa guvernului României de a face scrisoare de intenţie! Şi tu, guvernul României, le ceri lor şi ei acceptă, intenţionează să accepte! Acceptă să le lustruim pantofii! Mă rog, asta este! Şi chiar dacă, cum era în cazul lui Frank ăla, avea pantofii rupţi în talpă, noi îl lustruiam totuşi pe deasupra! Deci, nu poate să iasă altceva decât a ieşit până acum, pentru că programul cu FMI e acelaşi! Nu mai discutăm, nu mai e vorba de interpretări, de negocieri, de tatonări: e un lucru stabilit care merge mai departe şi ce a fost până acum va fi şi de acum încolo, dacă domnul Ponta însuşi a consimţit să facă ceea ce a făcut Boc! Pentru că el nu face altceva, că dă salarii şi nu mai taie salarii, asta e o chestie de conjunctură! Mâine din ce o să dea salarii, dacă nu mai are economie?!

Probabil că Romania nu se va mai dezvolta niciodată, pentru că n-are cine s-o dezvolte, deoarece dezvoltarea nu este un proces spontan ci este indus! Şi n-are cine să mai inducă dezvoltarea: capitalul străin nu că e rău, chiar dacă el poate fi şi rău, dar nu este treaba capitalului străin dezvoltarea României!”.

link

Unde duce capitalismul neoliberal

Ca tot auzim peste tot de criza din Europa, hai sa vdem o statistica despre cum sta SUA.


Cum arata rezultatele capitalismului neoliberal? 


In articolul din 2010 al lui Michael Snyder , (ce realizeaza o evaluare a situatiei clasei mijlocii dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat "Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema", sunt prezentate 22 de statistici intre care:


- 61% dintre americani traiesc de la un salariu la altul.
- 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
- 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
- Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor "de rand" este de pana la 500 la 1.
- Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (asigurate de stat) pentru a supravietui.
- 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
- 43% dintre americani au contribuit cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie.
- In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un "procent enorm" de 16%, ajungand la 7.8 milioane (2,5% din populatia SUA).


Aceste date arata ca:
1. Regulile "jocului" economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este rezultatul acestor reguli. 
2. "Scara valorilor" a fost distorsionata de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului, pentru a justifica aceasta situatie: banul a devenit masura valorii omului.
3. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe, deci sunt condamnati la saracie.


Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile "jocului" economic si nu trebuie admis ca piata sa decida soarta oamenilor. Clasa de mijloc este afectata (nu ajutata) de aceste reguli de "joc" (neoliberalism, autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din articolul citat.

Mitul "pietelor"

Exista inca multa confuzie. Tot auzim despre "pietele de capital". Nu cumva sa suparam "pietele"! "Pietele" sunt prezentate precum tancurile sovietice odinioara, asteptand cu motoarele duduind sa invadeze Romania. Pentru " a satisface pietele" nu ni se cere Bucovina sau Basarabia sau Ardealul de Nord, ci "sa implementam" programe de "austeritate". Daca tancurile sovietice sau germane erau o prezenta "palpabila", "pietele" sunt doar o smecherie conceptuala care ascunde entitatile reale: bancile, marile corporatii, fondurile de pensii, companiile de asigurari, fondurile speculative, indivizi hiperbogati gen Soros. 
Pietele financiare nu sunt piete reale. Scapate de sub control, devin un instrument deosebit de toxic. Din motive imorale, bancilor&Co. li s-a permis de catre guverne sa se lanseze in speculatii cu obligatiuni/ imprumuturi garantate prin active (asset backed securities) si derivate financiare. Cand cei care s-au imprumutat "pe baza doar de buletin" au inceput sa nu mai dea inapoi banii bancilor, valoarea acelor active (valori imobiliare, terenuri) s-a prabusit. Bancile, stiind ca fiecare dintre ele au dat imprumuturi care nu mai pot fi recuperate, au incetat mai aiba incredere una in alta, sa se mai imprumute una pe alta, producand o inghetare a creditului. Cum toata economia lumii merge pe credit, inghetarea lui ar fi produs o criza economica extraordinara. Solutia a fost ca guvernele sa intervina si sa dezghete creditul prin imprumuturi gratuite acordate principalelor banci (care nu mai aveau incredere sa tranzactioneze una cu alta, adica sa-si acorde reciproc imprumuturi). De asemenea, guvernele au garantat imprumuturile asa incat bancile sa poata reinceape activitatea de creditare. In al treilea rand - si aici este foarte interesant - GUVERNELE S-AU IMPRUMUTAT MASIV de pe "piete" asa incat camatarii sa aiba cui sa imprumute FARA RISC si CU MAXIM PROFIT ( de ce sa-i imprumut bani lui Gica sa-si deschida o covrigarie cand pot sa imprumut statul roman fara nici un risc?) Si uite asa, guvernele au repornit un sistem de creditare PRIVAT prin enorme cheltuieli publice. 
Pana acum toate bune si frumoase (pentru banci). Problema este ca pisica moarta a fost aruncata in curtea guvernelor care s-au vazut deodata cu enorme datorii. Observati cum datoria Romaniei s-a triplat "inexplicabil" peste noapte. Bancile au inceput sa fie ingrijorate de faptul ca unele tari nu ar mai putea sa returneze imprumuturile. Drept consecinta, au inceput sa faca presiuni asupra guvernelor prin agentiile de rating sau impunandu-le "masuri de austeritate". 
A "satisface pietele" inseamna sa-i multumesti pe camatari. Numai ca, strangand surubul, guvernele prin masurile de "austeritate" au starnit mania popoarelor. Infricosati, camatarii au marit presiunea asupra popoarelor, cerand si mai multa austeritate, marind astfel si mai mult mania populara. Ne aflam intr-un cerc vicios. Guvernele au actionat si mai actioneaza inca precum niste iepuri prinsi in lumina. Solutia este sa rupi pisica in doua si sa le dai papucii camatarilor in stil argentinian

Pacaleala germana si solutia iesirii din criza

Euro este o pacaleala germana totala, pentru ca, conform legilor normale ale economiei in absolut toate zonele monetare comune (cum sunt SUA, Franta, Elvetia, Romania) trebuie sa existe compensatii (numite si transferuri fiscale). Ce insemna asta? Pentru ca in orice zona monetara comuna regiunile mai slab dezvoltate nu se pot proteja prin monede mai slabe, moneda comuna le produce acestora mari deficite. In acelasi timp zonele mai dezvoltate fac excedente tot mai mari, pentru ca moneda comuna practic elimina concurenta zonelor mai slab dezvoltate. Aceste dezechilibre comerciale se fac nu doar in plan intern, ci si international. In zona euro, datorita monedei comune Germania, Olanda, Austria, Finlanda fac excedente enorme comerciale, atat in UE, cat si pe pietele din SUA, China, India, Romania, pe spatele Spaniei, Greciei, Italiei, care fac deficite enorme, pentru ca nu se pot proteja folosind monede mai slabe, care le-ar ieftini produsele. Zonele mai slab dezvoltate sunt astfel impinse spre faliment, prin acumularea de deficite tot mai mari, cauzate de moneda comuna. Cum de nu se intampla astfel de lucruri in celelalte zone monetare comune, cum sunt statele nationale? In SUA, Romania, Marea Britanie, China, Japonia, India, zonele mai slab dezvoltate nu intra in faliment pentru ca acolo exista autoritati centrale care le compenseaza, adica le transfera bani luati din regiunile mai dezvoltate. Nu este ceva imoral, este pur si simplu o masura obligatorie pentru supravietuirea oricarei zone monetare comune. Astfel, un guvern central transfera bani zonelor mai slabe si le asigura solventa, prin compensatii enorme, permanente, directe si indirecte. Daca va intrebati ce stat face cele mai mari compensatii din lume, este chiar ....Germania (!!??). 
Surpriza, nu-i asa? Germania de Vest toarna TRILIOANE de euro (in trecut marci) peste Germania de Est: pensii vestice pentru toti redegistii care nu au contribuit o marca vestica la fondul de pensii din Vest, ajutoare federale de somaj identice pentru lenesii din Est, ajutoare sociale federale, autostrazi federale, cai ferate federale, posta federala, armata federala, politie federala, justitie federala, unde esticii sunt platiti cu aceleasi salarii ca in Vest, desi sunt mult inferiori ca eficienta. Sa nu uitam ca toti germanii au si acelasi sistem de sanatate, cu spitale la fel de bine dotate si medici la fel de bine platiti, desi esticii contribuie foarte putin la fondul de sanatate, foarte multi dintre ei fiind someri si pensionari. Asta se intampla de 22 de ani si a pornit cu schimbarea tuturor marcilor RDG cu marci RFG 1:1, o rata de schimb absolut aiurea. 
Totul costa Germania TRILIOANE = MII de MILIARDE de euro. Si niciun politician german nu spune in public despre estici ca ar fi 'lenesi', ori ca 'traiesc peste posibilitati', asa cum spun despre greci. Asta inseamna compensare si toate natiunile din lume fac asta. In zona euro s-a incercat un experiment: moneda comuna fara compensatii. Evident ca a dat gres, pentru ca s-au sfidat legile elementare ale economiei. 


Sunt doar 3 variante: 
1.Fie apare o autoritate a zonei euro care sa inceapa imediat o uriasa compensare permanenta (pensii europene, ajutoare de somaj europene, asigurari europene de sanatate, armata europeana, politie europeana etc), altfel... 
2. statele mai slabe din zona euro dau faliment, cum ar fi dat si RDG daca intra in uniune monetara cu RFG dar fara sa primeasca compensatiile de TRILIOANE de euro primite pana acum, sau... 
3. aceste state mai slab dezvoltate revin la monedele lor anterioare, care se devalorizeaza si tarile respective redevin competitive. Asta ar fi cea mai buna optiune, pentru ca istoria ne arata ca natiunile nu suporta compensatiile multinationale. Toate statele multinationale au disparut, URSS, Iugoslavia, chiar si Cehoslovacia, unde cehii si slovacii sunt verisori (limbi asemanatoare, aceeasi religie, trecut comun). Natiunile nu sunt de acord sa finanteze decat membri ai natiunilor respective, saraci sau lipsiti de sansa, chiar si lenesi, dar sa fie ai lor. Germanii din Vest ii numesc pe cei din Est, in cadru privat fireste, 'idiotii din Est', 'lenesi', dar platesc TRILIOANE pentru ei fara sa clipeasca, pentru ca sunt tot germani. Nu conteaza daca grecii, italienii sau spaniolii sunt mai harnici decat germanii din Est. Germanii nu vor sa-i finanteze pe acestia cu compensatii dintr-un singur motiv: pentru ca ceilalti nu sunt germani. Doar pentru asta. Euro este o minune pentru Germania! I-a scos din foame, pentru ca finantarea RDG cu TRILIOANE bagase RFG in mari probleme. Cu ajutorul euro Germania a scapat de concurenta Spaniei, Italiei, Greciei, chiar si a Frantei pe toate pietele din lume, si-a crescut excedentul si a putut finanta in continuare compensatiile catre fratii germani lenesi din Est. De asta si sunt asa de speriati germanii de desfiintarea euro. Cand euro va disparea (nu peste mult timp) Germania va avea un somaj enorm. Se spune ca va ajunge la 20%, cam cum este acum in Spania si Grecia, pentru ca marca germana ce va inlocui euro atunci va fi foarte puternica si produsele germane se vor scumpi enorm. Merkel are un singur obiectiv: sa mentina cat mai mult euro, pentru ca Germania sa-si umple cat mai bine buzunarele pe seama celorlalti europeni. Pentru asta ceilalti europeni trebuie pacaliti fie cu pacte de austeritate, care sa dea vina pe situatie nu pe o moneda fara compensatii, asa cum este normal, ci pe 'lipsa de chibzuinta' a grecilor, spaniolilor, italienilor. Odata ce va reveni la drahma Grecia va redeveni competitiva foarte rapid si va arata celorlalti europeni ce mare inselaciune este euro. Atunci se va produce un abandon in masa al euro si sfarsitul economic al Germaniei va fi rapid.

Deceniul pierdut

Dupa ce in trecut, in anii 2004-2005, sprijinea masurile de austeritate, Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie, a dat-o la intors  : recunoaste ca masurile de austeritate sunt un genocid mascat.

“Oameni ca Romney susţin ca au reţeta creării locurilor de muncă: reduceţi taxele pentru corporaţii şi pentru cei bogaţi şi reduceţi serviciile publice pentru cei săraci. Acum însă avem suficiente dovezi că aceste măsuri aplicate unei economii slăbite distrug locurile de muncă în loc să le creeze”, scrie Krugman. Exemplul său este Europa.

“Când vă uitaţi la economia devastată a Europei, trebuie să vă gândiţi că unele dintre ţările care au trăit cel mai rau dezastru au facut exact ceea ce conservatori americani spun că vor să facă. Nu cum mult timp în urmă, conservatorii admirau Irlanda pentru taxele corporative reduse. The Heritage Foundation acorda Irlandei cele mai mari note pentru “libertatea economică”, mai mari decât oricărei alte ţări occidentale. Când lucrurile au început să meargă rău, Irlanda a fost din nou lăudată, de data aceasta pentru că a redus cheltuielile publice, ceea ce crea speranţa că economia îşi va reveni. Acum tot ce pot să spun este că o treime dintre tinerii irlandezi nu-şi pot găsi un loc de muca”, scrie Krugman.

“Absolvenţii de studii superioare nu reuşesc să-şi găsească un loc de munca din cauza economiilor slăbite. Cercetările arată că aceasta nu este o situaţie temporară. Studenţii care îşi încheie studiile într-o perioadă economică proastă nu vor mai recupera niciodată terenul pierdut, iar veniturile lor vor fi mici toată viaţa”, scrie Krugman.

Concluzia: in 2008, SUA si Europa au intrat intr-un deceniu pierdut, caraterizat de şomaj, creştere economică redusă şi creşterea inegalităţii sociale. Cauza-măsurile de austeritate premature şi foarte dure.

sursa

Isarescu- vinovat de scaderea salariilor, cresterea TVA si inghetarea pensiilor

”Guvernatorul Băncii Centrale a României a ţinut leul tare, ceea ce i-a ajutat pe unii datornici la bănci. Economia românească s-a dus în jos şi leul a rămas breaz. Dacă domnul Isărescu  îi dădea drumul nu ar fi fost 700.000 de oameni care nu pot plăti creditul, ci 1,4 milioane. Faptul că nu sunt 1,4 milioane, ci doar 700.000, este pentru că domnul Isărescu a reuşit să convingă Guvernul să plătească ceilalţi. Nu cei din parohia lui, adică debitori şi băncile, ci cei care nu aveau nicio legătură cu povestea asta, adică contribuabili, salariaţi.


Cine a plătit creditele? Salariaţii, prin tăierea salariilor, pensionarii prin îngheţarea pensiilor şi contribuabilii, prin creşterea TVA. De ce? Ce vină am eu în calitate de contribuabil să plătesc pentru cei care s-au împrumutat la bănci? De ce să plătesc eu pentru ei şi pentru bănci? Oare nu vedem acest lucru? Cei care au luat credite au împărţit cu mine beneficiile? Cineva trebuie să plătească. La noi au plătit pensionarii, salariaţii şi contribuabilii în locul debitorilor la bănci.


Banca stă aici şi aşteaptă să-şi ia banii, apoi o să decidă dacă mai rămâne aici. Nu o să stea încă 20 de ani ca să plătească clientul. Băieţii ăştia sunt colonialişti. Ei nu au timp de pierdut. Noi suntem o colonie şi băncile, care sunt toate străine, se comportă cu noi ca şi cu o colonie”.
Ilie Serbanescu

Săraci, dar capitalişti

România, obedienta piaţă de desfacere 

“În vidul ideologic de după 1989 a fost propus, cu mult succes, neoliberalismul. S-a spus că pieţele sunt cel mai eficace mijloc. Traumatizaţi de un stat care se ocupa de toate, oamenii au văzut într-o piaţă în care statul era complet absent soluţia, miracolul şi calea viitorului”, ilustrează profesorul universitar canadian Yvan Allaire, începutul odiseei capitaliste a statelor foste socialiste, într-un interviu realizat de Nicolae Dărămuş în 2011.

“S-a creat un sistem extrem de nociv pentru societate, în care funcţiile naţionale nu mai au niciun rol, sunt considerate ineficiente şi o piedică în calea comerţului. Se spune că guvernele sunt incompetente şi corupte şi, cu cât au un rol mai limitat, cu atât mai bine. Se sune că resursele naturale trebuie să fie vândute oricui vrea să le achiziţioneze. Guvernele au doar rolul să dereglementeze şi să privatizeze totul, pentru că întreprinderea privată este întotdeauna mai eficientă. Toate serviciile publice, inclusiv şcolile şi serviciile de sănătate trebuie să fie supuse “particularilor”, care sunt întotdeauna mai pricepuţi şi mai eficienţi. Vedem un păianjeniş extraordinar. Dacă acceptăm doar această dogmă, consecinţele sunt catastrofale pentru o societate. În loc să fie stăpâni, oamenii devin chiriaşi în propria lor ţară, sunt la discreţia fluxurilor de capital străin care intră şi ies din ţară dupa propriul interes, subordonând intereselor lor guvernele”, spunea Allaire.

Europa dublelor standarde

Nu toate guvernele din UE se întorc către Mecca privatizărilor. Finlanda, un stat membru UE din 1995, membru al grupului euro şi cu un cuvânt important de spus în privinţa noilor membri (Finlanda s-a opus, în primă fază accederii României şi Bulgariei în Schengen), nu are o politică de privatizare.

Guvernul finlandez distinge între trei mari ramuri ale economiei când vine vorba despre eventuale privatizări. În primul grup intră industria energetică, loteria, pariurile sportive şi comercializarea alcoolului. Toate întreprinderile din acest domeniu sunt considerate strategice şi nu pot fi privatizate decât parţial. Este important de notat că troica FMI-Comisia Europeanî-Banca Centrală Europeană cere acum Greciei să privatizeze distribuitorul naţional de gaze, cel de apa din marile oraşe, şi loteria naţională.

În al doilea grup, guvernul finlandez include industria chimică şi a metalelor, care nu pot fi privatizate integral. Statul poate, în mod excepţional să-şi reduca sub 50% participaţia în aceste sectoare. În ce priveşte băncile, industria hârtiei şi multe alte ramuri, acestea pot fi privatizate integral.

Cooperativele agricole, o noţiune care a ajuns de temut dupa 1990 în Europa de Est, include 75% dintre fermierii din Franţa. “În Finlanda cooperativele, şi aici vorbesc de cele mai mari, făcând parte din „top 300″ din lume ca venituri, reprezintă 23% din PIB; în Elveţia 28%; 46% în Franţa. Cooperativele sunt prezente în sectoare foarte precise: 30% în sectorul agroalimentar, 23% în comerţul de detaliu, 22% în asigurari şi 19% în sectorul bancar”, spunea profesoara universitară Mihaela Fîrşirotu, în interviul menţionat

Agricultura, sector strategic, dar scos la vânzare din 2013

“Aveţi un sector agricol perceput ca o slăbiciune a economiei, pentru că mulţi oameni sunt încă agricultori pe mici terenuri, dar cest lucru poate sa devină forţa strategică a României. Nu trebuie să vă fie frică să puneţi în practică legi de protecţie. Vin din Canada, o ţară liberală. Cu toate acestea, în Quebec nimeni nu poate vinde terenul agricol decat cu aprobarea unei comisii, iar aprobarea este foarte greu de obţinut. Apoi, vânzarea terenurilor către persoane care nu sunt din Quebec este interzisă fara autorizarea acelei comisii. Dacă vrei să schimbi destinaţia terenului trebuie să faci o demonstraţie foarte argumentată”, spunea profesorul Yvan Allaire.

Lucrurile stau însă cu totul altfel în Romania. Prin tratatul de aderare la UE, Bucureştiul s-a obligat că va liberaliza piaţa terenurilor agricole începând din 2013. Cetăţenii europeni şi companiile din UE, rezidente sau nu în România, vor putea sa cumpere neîngrădit terenuri agricole în România. Iar la aceasta se adaugă şi politica statelor din Golf de a face demersuri pe lângă guvernanţi pentru a arenda pe termen lung terenuri în România.

Ipocrizia Bruxeless-ului

Mergând către sistemul bancar, UE a interzis României să recapitalizeze CEC-ul singura mare banca autohtonă, în timp ce mantra occidentală era salvarea economiei prin recapitalizarea băncilor private, nu numai a celor de stat. UE nu a intervenit în vreun fel în momentul în care banca franco-belgiană Dexia a primit un imprumut de 7 miliarde de euro din partea statului, în 2008, şi când a fost parţial naţionalizată, în 2011. Dexia a luat naştere prin fuziunea Credit Communal din Belgia şi Credit Local din Franta şi este cunoscută pentru relaţia privilegiată cu birocraţia din Belgia.

Privatizările mai mult sau mai puţin impuse ca o conditie a aderării la UE au transformat nu numai România, ci si statele din regiune în simple pieţe de desfacere. Comisia Europeană a început să investigheze, în urmă cu o săptămână, decizia guvernului de la Budapesta de a interzice construcţia de mall-uri şi hipermarketuri până în 2014. Ceea ce este numit de Budapesta o măsură de încurajare, chiar şi temporară, a micilor afaceri autohtone, la Bruxelles este sinonim cu impiedicarea liberei circulaţii a serviciilor.

Estul Europei, o obedientă piaţă de desfacere

“România a fost transformată doar într-o piaţă de desfacere pentru alţii. Suntem foarte mândri acum că au crescut exporturile. Ele au crescut pentru că cererea internă este foarte slabă, din cauza măsurilor de austeritate. Dacă însă vor creşte salariile, importurile vor creşte şi vom avea din nou dezechilibrele economice despre care vorbeam. Ideea este că trebuie să acorzi unei ţări timpul necesar să-şi creeze condiţiile pentru a deveni competitivă, pentru a-şi construi economia care i-ar permite să aibă un avantaj comparativ. Nu o pune însă în competiţie cu ţări dezvoltate, este nedrept”, spune Mihaela Fîrşirotu.

Toate fenomenle de mai sus pot apăsa pe umerii populaţiei, iar la aceasta se adaugă şi noul cod al muncii. “Sindicatele au cerut românilor să iasă în stradă, dar mai nimeni nu a ieşit. Aceasta dupa un an de austeritate şi suferinţă. Responsabilitatea se află şi pe umerii poporului”, spunea Mihaela Fîsrşirotu în 2011. The Economist se întreba, în urmă cu un an, cum de românii nu s-au revoltat după masurile deausteritate care au fost impuse ţării, dacă în Grecia, în Marea Britanie, acest lucru s-a întâmplat. The Economist mai remarca că lipsa de opoziţie faţă de măsurile de austeritate va încuraja noi măsuri de acelaşi gen.

Politicienii, clienţii “pieţelor”

Profesorul Yvan Allaire identifica însă o soluţie politică la aceste probleme-marja de acţiune pe care o permit legislaţia europeană şi tratatele de aderare. Această libertate de manevră este însa cu mult redusă, atât timp cât liderii marilor state europene invocă necesiatea acţiunilor rapide, impuse de criza economică, acţiuni lipsite de controlul democratic al Parlamentlui European şi al celor naţionale. Este cazul Tratatului fiscal european semnat de toate statele UE, cu excepţia Marii Britanii şi a Cehiei.

Yvan Allaire atrage atenţia asupra a ceea ce clasa politică, care ar trebuie sa speculeze în interes naţional legislaţia UE, tinde să devină. “Beneficiarii dereglementarii pieţelor reuşesc să menţină acest sistem mai mult decât am vrea noi, prin influenţa pe care banii o exercită asupra clasei politice şi asupra propagandei. Nu este vorba atât despre corupţie, cât de sprijinul financiar pe care îl acordă partidelor politice. Într-un univers urbanizat se câştigă alegerile cu televiziunea, iar televiziunea costă mult-cu cât am mai mulţi bani pentru propaganda la televiziune, cu atât am mai multe şanse să câştig alegerile. Nu este coprupţie în sensul propriu al cuvântului, este un mecanism care implică un sprijin financiar special. Se poate menţine astfel un sistem care este foarte periculos.”

O criză provocată de cupiditate

“Există o mare diferenţă între pieţele pentru bunuri şi servicii şi pieţele financiare.Noi suntem susţinători ai pieţei, credem că pieţele, cum ar fi pieţele de bunuri şi servicii oferă soluţii bune în nenumărate situaţii. Pieţele financiare funcţionează însă după o logică diferită, care nu are nimic în comun cu pieţele de bunuri şi servicii”, spunea Yvan Alaire.

“Nu s-a înţeles acest lucru; s-a spus: liberalizăm totul, deci şi pieţele financiare. Rezultatul? S-au creat nişte “inovaţii financiare”, nişte scamatorii financiare. Acestea au adus câştiguri incredibile unor oameni care, datorită banilor, au dobândit şi putere politica. S-au facut mulţi bani în sectorul financiar şi parte din bani au fost reinvestiţi în politică pentru a obţine garanţia că sectorul financiar nu va fi reglementat, că nu va fi supus niciodată regulilor. Drept urmare, s-a creat o criză financiară.”

Pentru ca sistemul să nu se prăbuşească, pentru că băncile să nu dea faliment şi să nu se producă o catastrofa economică, guvernele au intervenit masiv pentru a salva băncile, ceea ce a consus la îndatorarea statelor. Multe state s-au îndatorat astfel la aceleaşi bănci care au creat problema. Aceste bănci au cerut guvernelor să le protejeze împrumuturile pe care le-au acordat. Pentru aceasta, guvernele au recurs la măsuri de austeritate pe seama populaţiei, pentru a salva aceleaşi bănci care sunt la originea problemei. “Este o ironie tragică. Aceasta se poate vedea în mod clar astăzi”, remarca Allaire.