Cand oamenii devin cu adevarat liberi

Jose Manuel Barroso (Barosul care a strivit Romania) si Viviane Reding s-au laudat amandoi cu actiunile  in forta pe care le-au intreprins in Romania.

"Mentinem o supraveghere atenta a situatiei din Romania .... Am putut cere oprirea unui fel de puci parlamentar. Am putut evita raul cel mai mare gratie actiunilor determinate a numerosi actori, intre care Comisia Europeana, Parlamentul European, state europene, dar si FMI (???)", spune Vicepresedintele Consiliului European si comisar UE al Justitiei, Viviane Reding, fara sa simta nici  o  jena asupra "normalitatii" interventiei FMI (o banca ) asupra unor procese democratice.

Este  ciudat sa auzim chiar din gura celor mai inalte oficialitati UE, ca o institutie financiara mondiala (n.a extrem de dubioasa) s-a implicat  in procesul prin care poporul unei tari din Europa hotara daca isi demite sau nu presedintele.
Nu ar fi ca noi, fecioare neprihanite, nu am fi stiut cum stau lucrurile -  ca de fapt guvernele mondiale sunt sclavele bancilor straine si a camatarilor internationali (FED, FMI, Wall-Street - ul, dintre care se remarca drept cea mai vrednica - banca evreiasca Goldman Sachs-  ce face "lucrarea Domnului pe Pamant" ), dar parca deja chiar si cei care trebuie sa ne minta frumos ne zic adevarul in fata.
Enigmatica e si nevoia pe care o simte Manuel Barroso sa se laude cu o victorie pe care a obtinut-o in ciuda a vreo 7,5 milioane de "victime".

Ah, si inca ceva: toata mascarada asta gretoasa facuta de basescu in ultimi ani, in care mima un nationalism ( fortat si gratuit ) ostentativ in fata Rusiei, in care s-a remarcat prin declaratii gratuite ofensatoare la adresa Rusiei, a fost un joc murdar, pentru a distrage atentia poporului de la faptul ca tara era vanduta pe nimic bancherilor internationali, resursele vandute ca intr-o colonie de cea mai joasa speta, o tara pusa pe tava celor din partea opusa, pradatorilor din Vest.

Si in acest caz, al falsului nationalism, in fapt tradare de tara de joasa speta, regimul a procedat dupa manual, adica

- Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

- Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

Ii dedic lui Barroso si slugilor lui din Romania, urmatorul clip:

Cand oamenii devin cu adevarat liberi

Cand oamenii devin cu adevarat liberi

Un poem de Colin Ryan

Vine o vreme in viata oamenilor
Cand nemilosii si nebunii criminali
Care-i conduc pe cei multi
Pentru propriul castig
Fac greseala fatala
De a se bucura prea mult
De distractia lor bolnava.
Si duc prea departe nevoia lor
De a-i calca in picioare pe altii
Distrugand orice urma de viata in siguranta
Si luand absolut toate libertatile
Furand ultimele bunuri
Ca oamenii nici sa nu poata avea grija de semenii lor
Amutind vocile lor cu legi corupte
Infrangandu-i cu o guvernare in forta
Unde nu exista dreptate pentru cei inselati
Si oamenii nu mai au la cine sa apeleze
Cand acest joc nebun
este dus asa de departe
Vine o vreme cand
oamenii nu mai au ce pierde.
Acesta este momentul
in care mintile oamenilor sunt eliberate.
Acesta este momentul
in care omul scapa de frica de moarte.
Acesta este momentul
in care omul devine invincibil.
Devine liber sa faca tot ce vrea
Fara teama pentru viata sa
sau pentru viitor.
Va lua in maini destinul
...
Cu increderea ca trebuie sa faca ceva
Pentru ca nu are viitor
Si cu atat mai marcata
va fi fapta sa.
Caci fiind pus in fata cu exterminarea
si fara nici-o scapare.
Va lua cu el cat mai multi asupritori
Murind cu bucurie intr-un act de altruism
pentru schimbarea viitorului omenirii.
Aceasta zi se apropie
Ca intotdeauna!
Mintile malefice perverse
se autodistrug intotdeauna!
....
Orice om liber
se va sacrifica pentru semenii lui.
Pentru ca un om care nu mai are nimic de pierdut,
ajunge in deplinatatea puterii
Si este arma cea mai puternica

Boicotul referendumului si Kafka

Cei care au boicotat referendumul verifică acum prezenţa!

Kafka ar fi invidios pe situaţia în care se află acum România, căci faimoasa sa literatură a absurdului pare acum un joc cât se poate de logic! Să-i vezi pe oamenii lui Băsescu (judecători ai CCR, procurori, politicieni, ziarişti) cum se dau de ceasul morţii pentru a verifica prezenţa la vot, după ce au făcut tot posibilul ca electoratul s

ă stea acasă – iată imaginea coşmarului pe care-l trăim acum cu toţii.

Simpla reamintire a evenimentelor este cât se poate de edificatoare: Traian Băsescu a declarat că nu vrea să se întoarcă la Cotroceni la masa verde, a plusat apoi şi a spus că numai un preşedinte laş ar cere susţinătorilor să stea acasă, „ameninţînd” chiar PDL că va intra în conflict cu el dacă vor cere oamenilor să nu se prezinte la urne şi, în final, apoteotic, apelurile sale disperate ca electoratul să stea acasă!

O astfel de situaţie, cunoscută de toată lumea, ar trebui să-i descalifice pe toţi cei care au făcut din minciună şi dezinformare o strategie electorală. Mai mult, ei ar trebui să se ascundă în gaură de şarpe pentru o lungă perioadă de timp şi să scoată din propriul vocabular cuvintele onoare, demnitate, respect, cinste!

Ce vedem, în schimb? Tocmai aceia care au cerut oamenilor să stea acasă au pus în mişcare un aparat întreg care să-i verifice pe cei care şi-au exercitat dreptul legal de de a vota după propriile lor convingeri! La ordinul procurorului general şi al şefului DNA, adică al acelora care aşteaptă cu sufletul la gură ca Băsescu să revină la Cotroceni pentru a le mai da un mandat, au trimis pe teren procurorii pentru a-i lua la întrebări pe votanţi!

La fel şi reprezentanţii Preşedinţiei şi ai PDL din Curtea Constituţională, care nu vor în ruptul capului să iasă din paradigma lui Băsescu, în loc să-şi respecte obligaţiile legale şi propriile decizii, prin care au impus pragul electoral tocmai pentru a stimula participarea masivă a oamenilor la vot, trimit acum „erate” şi adrese prin care-şi contrazic hotărârile date anterior, în dorinţa de a arăta tuturor că voturile exercitate nu mai contează, ci doar numărul celor care au stat acasă!

Haita autosuspendaţilor de la vot apare, de asemenea, pe toate posturile TV, cântând aceeaşi arie dogită, emisă de PDL şi de cetăţeanul din garaj, într-un cor al imposturii pe care lumea nu l-a mai cunoscut de cînd omul s-a ridicat în două picioare! Ziariştii-ţuţeri de pe la reviste, televiziuni şi ziare amanetate cu mult timp înainte de acest referendum, precum şi politicienii cei mai veroşi, pe care oamenii i-au pus de mult într-un insectar al ruşinii, îşi dau mâna în fiecare seară pentru a întreţine acest scandal ce ne mistuieşe tuturor liniştea, susţinînd că votul, din moment ce este împotriva lor, nu mai are nici o importanţă!

Atâta vreme cât procurorii au în sertare listele cu cei care au votat şi, pe toate căile, se sugerează că prezenţa la urne a devenit aproape o infracţiune, putem deja să stingem flacăra democraţiei! 

Daca votul ar conta, s-ar interzice prin lege.

Emisarul Licuriciului cel Mare, Lumina de la Apus, Steaua Calauzitoare, Pavaza Democratiei, Alfa si Omega Statului de Drept, Adevarul Suprem al Pietei Libere, Mama Omida si Dumnezeu pe Pamant, adica SUA, considera ca daca poporul roman a votat e fix un cacat. Asta nu are legitimitate, dom'le. Ca asa a hotarat Licuriciul. 

Sincer, URSS cred ca erau mai cinstiti, aia macar actionau "pe fata", dar ne dadeau ceva in schimb: aveam produse de larg consum ff ieftine sau gratis, pe cand Licuriciul ne "suge " de resurse, ne iau perlele economiei pe gratis, ca sa ne "salveze" economia , sa le "maximizeze" profitul ( caci decat cu profit mic dar la stat, deci al romanilor, mai bine cu profit mare dar ale Licuriciului, adica pt noi canci), asa ca acum platim gazul, energia electrica si mancarea de ne iese pe nas. Cu toata dezaprobarea unora, eu am ajuns sa ii prefer pe rusi. Am zis-o !

"Philip Gordon a fost de acord că referendumul din 29 iulie are o ”legitimitate îndoielnică” și l-a asigurat pe Traian Băsescu de întregul sprijin al Statelor Unite pentru respectarea ”legii, a democrației și instituțiilor independente din România”.

Sursele diplomatice de la București au afirmat că întâlnirea a fost „cordială”, departe de cea tipică unei misiuni de informare , așa cum era anunțată vizita emisarului american."

sursa

Scrisoare catre Europa

Îţi scriu în timp ce trag cu ochiul la ceaunul în care se pritoceşte mămăliga, ştii tu, mâncarea despre care încă continui să crezi că explodează doar în cerul gurii la români.

Uite, am stat aici, la Porţile Orientului, cuminţi şi adesea resemnaţi îndurând zeflemeaua occidentală după ce, câteva secole, din bordeiele noastre, am fost pavăza liniştii tale şi a răgazului de a-ţi edifica magnificele catedrale şi toată civilizaţia de care eşti atât de mândră la fel ca şi noi. Poate nu ştii, dar, la asediul Vienei, un domnitor valah a tras în zidurile cetăţii cu ghiulele din bălegar şi pământ pentru ca tu, rujată, fardată, îmbătată de efluviile parfumurilor Dior, să nu porţi, astăzi, pe faţă, vălul islamic împotriva căruia ai şi instrumentat legi.

Din păcate, constat că, astăzi, un altfel de văl, ţesut din aroganţa bogatului, din prea multă suficienţă şi din sictirul aferent, e pe cale să-ţi întunece dreapta judecată şi minţile.
Să mă explic. În ultimii 22 de ani, abia ieşiţi cu mari sacrificii din noaptea comunizării pentru care, amnezică fiind, nu-ţi găseşti nicio vină, am fost deplin conştienţi de condiţia de marginali, de periferici ai spaţiului decretat cu multă emfază şi vădită ipocrizie, comunitar.
Am încercat cu onestitate şi cu rezultate notabile să micşorăm, să recuperăm cât se poate de mult handicapul istoric ce separa lumile noastre, adesea invocat la mesele rotunde sau pătrate la care am stat împreună.
Mai mult, ne-am sulemenit, ne-am spălat pe dinţi, pe picioare, ne-am schimbat şosetele, opincile cu încălţări domneşti, în fine, ne-am mutat din mahalaua care îţi oripila nările mai către centru. Am adaptat apoi instituţiile statului, cu mult sârg şi convingere, la normele şi legile inspirate de exerciţiul îndelung al tradiţiei tale democratice.

Aşa cum ne-ai spus, am crezut în virtuţile pieţei, în cât de imbatabilă este, cum reglează ea fluxurile şi refluxurile capitalismului contemporan ca un panaceu universal pentru a constata, într-un târziu, că a fost o iluzie.
Sub paravanul, sub stindardul „drepturilor depline” şi al tăvălugului implacabil al globalizării, chiar am devenit o astfel de piaţă invadată, mai ales, de ciurucuri sclipitoare demne de lumea a treia, într-un sistem semicolonial atât de drag ţie.
Rău inspiraţi de teoreticienii liberalismului excesiv, bun atâta vreme cât nu dă cu capul de colţuroasele realităţi sociale, am fost la un pas să cădem în capcana statului minimal şi a rolului său decorativ, degrevat de îndatori şi obligaţii, până ce buzunarele şi minţile a milioane de oameni au înţeles că, de fapt, şi jaful poate fi frumos ambalat în eufemisme.
La îndemnul şi sub presiunea intereselor tale economico-financiare, am înstrăinat avuţii ale solului şi subsolului pe nimic, am pus la bătaie tot sectorul bancar, capacităţi productive, mână de lucru ieftină şi calificată, minţi strălucite în folosul bunăstării şi prosperităţii tale.
Am făcut toate acestea pentru a întreţine un vis, pentru a ţine în viaţă zestrea de speranţă în tine ce părea neştirbită, imbatabilă, fără a căpăta, în schimb, de la tine, măcar un pic de respect, dragă Europa. Aşa am crezut că e modul firesc de a ne pune pe picior de egalitate, stând umăr la umăr, cu obligaţii şi drepturi depline, în poza de familie cu care, mult timp, ne-am mândrit.
O poză care se dovedeşte astăzi a fi fost făcută doar de ochii lumii, din ce în ce mai ştearsă, mai decolorată, aproape un bluf.

În tot acest timp, stând nemişcaţi în secvenţa de grup, impresionaţi de statura anturajului, am tăcut.
N-am comentat niciodată lăcomia bancherilor tăi, încurajată, întreţinută de tine.
Am trecut cu vederea, ca pe un fapt de la sine înţeles, ambiţiile hegemoniste transferate din plan militar în cel economic.
Ne-am văzut de treabă. Am avut ceea ce se cheamă obraz. Nu înseamnă că nu le vedem, dragă Europa.

Numai că, în faţa acestei atitudini, tare mă tem, dragă Europa, că ai luat bunul-simţ şi delicateţea discreţiei noastre drept slăbiciuni numai bune de speculat şi de exploatat.
Pentru că iată următorul exemplu: un popor, poporul român, a făcut în urmă cu opt ani, fie din nebăgare de seamă, fie dintr-un viciu, dintr-o rătăcire de moment a discernământului ori din motive care nici nu mai contează, o alegere cât se poate de proastă, cât se poate de rea.
A dat puterea supremă în stat pe mâna unui nevolnic cum zicea Stefan Zweig, pe mâna unui rebut uman cum găseşti chiar şi pe cuprinsul ţinuturilor tale, tarat de grave şi nevindecabile tulburări de caracter şi comportament, probate din plin în toţi aceşti ani. Acest personaj grobian, înzestrat cu toate ingredientele şi tertipurile farsorului, strecurat insidios în politică direct din nomenclatura p.c.r., cu antecedente probat securiste, penal cât cuprinde, a făcut din şmecheria marinărească, din escrocheria cu program şi metodă, singura sa virtute iar din viaţa românilor, un calvar.
Lacom, însetat de putere şi avantajele ei cu orice chip, om al gâlcevei şi al scandalului continuu, practicant abil al vendetei politice şi al diversiunii, rămas cu năravul ascultării telefoanelor şi al dosarelor scoase din mâneca moale, supusă a justiţiei, şi-a subordonat toate instituţiile de forţă ale statului în beneficiu personal. Asta în vreme ce acolo, la Bruxelles, pentru că practica mersul biped, pentru că se învârtea în cerc fără rost şi fără interlocutori, putea să ţi se pară, dragă Europa, un mieluşel rătăcit şi nevinovat, cu ceva faţă umană. Ştiu, te-ai lăsat păcălită numai pentru că simpla lui prezenţă şi-atât dădea bine la bilanţul socotelilor partizane.
Dar aici, în ţara reală cu oameni reali în carne şi oase, sacrificiile, efectele austerităţii impuse dictatorial n-au avut rezultate benefice decât în conturile îngrăşate în vreme de criză ale camarilei şi sicofanţilor partenerului tău, nu-i aşa?, tocmai bun să întărească, aritmetic, rândurile „popularilor”.

Cu vălul acela tot mai vizibil pe ochi şi cu vata înfundată în urechi, n-ai scos o vorbă, n-ai avut nicio tresărire, nicio reacţie de împotrivire faţă de atitudinea de satrap, faţă de derapajele evidente şi grave de la normele statului de drept ale numitului Băsescu (inclusiv atacuri furibunde şi ameninţări făţişe la adresa libertăţilor presei). Sunt voci care spun că, dimpotrivă, te-a amuzat copios spectacolul unei ţări reduse tacit şi premeditat la condiţia de cobai. Abia când românii s-au trezit ca după un somn lung, hotărâţi să-şi schimbe preşedintele şi destinul, abia când au vrut să-şi recapete statura, onoarea, libertatea şi demnitatea, ai găsit cu cale să te agiţi, să te arăţi îngrijorată, să sari în sus ca arsă.

Ai fost, aşa cum spune o zicală românească, pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă! De ce? Şi de ce în faţa boicotului preşedintelui suspendat şi a apelului la absenteism, el însuşi o faptă penală, ai tăcut mâlc făcându-te că plouă în vreme de secetă? Te întreb Europa, de ce?

Cetăţenii mei au votat, mulţi, foarte mulţi. Şi-au luat porţia de revanşă pentru rătăcirea de acum opt ani. Şi-au răzbunat umilinţele. Îngenuncheaţi mai ieri, astăzi s-au ridicat în picioare. Războiul cifrelor şi al procentelor, disputa dintre birocraţie şi realitatea statistică a electoratului sunt ale noastre. Stai, te rog, departe de ele. Încetează ingerinţa, imixtiunile în vieţile noastre. Renunţă la atitudinea de Mare Poartă obişnuită să-şi cheme supuşii la ordin pentru a le cere socoteală. Ajunge! Destul! Deja, cum se spune la noi, ai sărit calul!

Îţi spun cu sinceritate: decât să te transformi într-o intrigantă din speţa, din corul câtorva români care şi-au pierdut busola pe bani publici denigrându-şi ţara, mult mai profitabil ar fi să te priveşti în oglindă cu luciditate. Ai vedea cât de speriată, cât de buimacă, indecisă şi incapabilă eşti să găseşti soluţii şi să iei hotărâri ca răspuns la criza globală. Aceea este adevărata miză, nu grija făţarnică pentru starea şi nivelul democraţiei din România.

Nu vreau să mă gândesc pe tema eventualei tale susţineri pentru un preşedinte ilegitim, validat doar de numărul morţilor din listele electorale şi de absenţii de la urne. Nu văd ce interese ar putea să te anime mai presus de evidenţa celor 8,5 milioane de voturi (88% pentru demitere, 12% pentru contra!). Iar dacă pentru tine laşitatea e mai presus de onoare, dacă voinţa a 8,5 milioane de cetăţeni români, liberi şi cu mintea la ei, nu va conta pentru tine, înseamnă că grecii au toate motivele din lume să-ţi ceară bani grei, măcar pentru a te (re)familiariza cu preceptele logicii lui Demostene şi Aristotel.

Mă opresc. Nu ştiu dacă ai înţeles mare lucru. M-am luat cu vorba şi uite că mămăliga, sub presiune, e gata-gata să explodeze pe foc.

La revedere, înainte de a spune „adio”!

În numele a 8,5 milioane de votanţi,

Ioan Vistea