What is the Need of Nations?

Protestele impotriva opresiunii guvernelor si austeritatii economice se raspandesc in intreaga lume

Guvernul olandez va interzice strainilor sa cumpere canabis din coffee shopuri

Guvernul olandez a anuntat vineri ca va incepe sa interzica turistilor sa cumpere cannabis din coffee shops si ca va impune restrictii cumparatorilor olandezi pana la sfarsitul acestui an, transmite Reuters. Olanda are una dintre cele mai liberale politice in domeniul drogurilor, iar localurile de tip coffee shops sunt atractii turistice foarte populare, in special in Amsterdam si orasele de la granitele cu Belgia si Germania.

Sprijinita de partidul de extrema dreapta al lui Geert Wilders, coalitia de guvernamant care a ajuns la putere anul trecut a anuntat planuri de a reduce "turismul drogurilor", ca parte a unei campanii nationale impotriva consumului de droguri.


Noua politica va intra in vigoare in provinciile sudice Limburg, Noord Brabant si Zeeland pana la sfarsitul acestui an, in timp ce in restul tarii va fi implementata in 2012.

Amsterdam, unde exista 223 de coffee shops, a inceput inca de anul trecut sa inchida unele dintre localurile aflate in asa-numitul "Red Light District".


Unele orase de granita, precum Maastricht si Terneuzen, au restrictionat deja vanzarea marijuanei catre straini.


Mda, asa e cand ajunge la putere extrema dreapta. pe langa alte ciudatenii pe care le impune, au o problema intotdeauna cu canabisul. La fel s-a intamplat recent si in Ungaria, de cand guvernul Orban a inceput sa apese pedala de acceleratie cu masuri tot mai dictatoriale.


sursa

Orase fantoma in Spania

In timpul boom-ului imobiliar, speculatorii au imprumtat sume imense de la banci, au cumparat mari suprafete  de teren cultivat anterior cu grane, au ars pamantul arabil pentru a indeparta culturile agricole, si au  inceput sa dezvolte proiecte imobiliare, construind in nestire case si blocuri.
Si-au multiplicat astfel enorm costurile, dar au sperat ca se vor imbogati peste noapte. Unii dintre ei au si reusit.
Dar dorinta lor nu era de a construi case pentru oameni la preturi pe care acestia sa si-l poata permite.
Ci au sperat sa transfere imensele prezumtive profuri de pe urma pamanturilor in conturi "albite" in Elvetia, departe de ochii fiscului spaniol.
Dar preturile caselor au crescut in asemenea hal, incat oamenii din clasa medie nu si-au mai putut indeplini visul de a-si cumpara o locuinta, pe fondul spargerii bulei creditelor si imobiliara.
Acestea sunt consecintele speculatiilor cu terenuri.
De ce? Pentru ca regimul de taxare al statului rasplateste speculatorii de terenuri si penalizeaaza oamenii care muncesc.

In prezent, in Spania, 20 % din populatia apta de munca nu munceste, adica vreo 5 milioane de oamani.
1 milion de familii nu au nici un fel de suport financiar, copii merg flamanzi la scoala. Din ce cauza? Pentru ca sa indeplineasca visul speculatorilor de terenuri de a deveni bogati. Rapid.

Brutalitatea politiei se dezlantuie in Spania impotriva demonstrantilor pasnici

Situatia evolueaza dramatic in Spania, desi subiectul e total ignorat si trecut sub tacere de televiziunile internationale si mass-media .
In cursul zilei de azi, politia a folosit violenta exacerbata asupra tinerilor ce ocupau piata si isi exprimau protestul in mod pasnic si neinarmati.
Organele de represiune din Spania nu sunt cu nimic mai breze decat cele ale dictatorilor arabi. Insa sub acest pretext, NATO a atacat tari arabe suverane si independente pentru a aduce "democratia".
Vedem ce democratie este in Europa, chiar in sanul ei, in tari cheie ale Uniunii Europene, ca Spania.
Bine ati venit in Uniunea Europeana democrata, un exemplu de toleranta si libertati civice pentru toata planeta !

P.S. In cursul zilei de azi, in urma interventiei brutale a politiei, 46 de civili au fost raniti. Politia a folosit gloante de cauciuc cu care a tras in civilii Los Indignados, si a impartit cu "darnicie" bastoane in multime. I-a umplut de sange pe multi, dupa cum se poate vedea in imaginile alaturate:

Comunismul pe ruinele socialismului

Capitalismul amenință să anihi­leze civilizația. Socialismul și-a asumat sarcina de a o salva. Prin „socialism“ ar trebui să înțelegem „adevărata mișcare“ – sindicatele, partidele mun­citorești, consiliile muncitorești, revoluțiile proletare, un corpus volu­mi­nos de teorii și de artă angajată și sistemele de guvernare ce rezultă de-aici – care s-a situat pe poziția opusă capitalismului și statului burghez, în­cer­cînd în felul acesta să salveze și să transforme civilizația așa cum a gă­­sit-o. Civilizația a supraviețuit, cu siguranță, așa cum este, grație socia­lis­mului, războiul nuclear a fost evitat și, pentru o vreme, se poate să fi fost martorii unei atenuări a cruzimii și ai unei infime îndepărtări de mi­ze­rie și de inegalitate, cel puțin acolo unde mișcarea muncitorească și-a putut sili adversarul la unele compromisuri temporare. Pe cînd se lupta cu barbaria și salva civilizația, socialismul a devenit el însuși barbar și a fost nevoit să uite cum să fie socialist.

Socialismul viza egalitatea în toate sensurile, echitatea socială, o prezență stabilă a clasei muncitoare în politică, unde Partidul a jucat rolul de tribu­nus plebes. În unele locuri, el a expropriat companii private, făcîndu-le să fie conduse de stat, a ajutat la introducerea sufragiului universal, a pensiilor pentru limită de vîrstă, a concediilor plătite, a școlarizării și a asis­tenței medicale gratuite, a unor salarii mai mari, a unei zile de muncă mai scurte, a locuințelor ieftine, a transportului de masă ieftin, a indemni­zației de șomaj, a asistenței sociale de diferite tipuri. El a susținut posibili­tatea unei opoziții culturale puternice față de sistem, făcînd prin aceasta societatea burgheză mai liberă, mai pluralistă, mai puțin rasistă și sexis­tă, scăpată în cea mai mare parte de deferența și de umilința tradiționale, mai puțin religioasă, mai puțin punitivă, mai hedonistă în concepția ei generală, mai puțin restrictivă în obiceiurile ei sexuale – și așa mai de­parte. Iată, într-adevăr, un pas înainte pentru civilizație, fără îndoială, însă la un preț cutremurător. Și ori­cum ar fi, varianta perfectă a societății bur­ghe­ze – democrația liberală mo­dernă – nu ar fi apărut niciodată fără contribuția socialismului, dată fiind slăbiciunea politică intrinsecă și omniprezentă a burgheziei, care și-a îm­părțit întotdeauna puterea de clasă fie cu elemente de ancien régime, fie, în lipsa acestuia, cu reprezentanți ai clasei muncitoare sau cu diverse elite ale statului, cum ar fi, în trecutul recent, armata și alte aparate birocrati­ce, care funcționează după alte principii.

Tocmai această civilizație este cea care se prăbușește acum în jurul nostru.

Iar asta ne amintește energic (și așa și trebuie) că noi, comuniștii, sîntem barbarii, că noi sîntem dușmanii civilizației, că opera salvatoare a socialis­mului n-a făcut altceva decît să sprijine capitalismul, care este singurul tip de civilizație de care putem avea parte dacă separațiile aflate la baza lui persistă – iar această civilizație se va distruge, cu siguranță, pe sine și va dis­­truge umanitatea, exact așa cum a prezis Rosa Luxemburg.

Episcopul Madridului condamna revolutionarii din Spania

Episcopul Madridului si unul din capii Bisericii Catolice Spaniole, considera ca problemele tinerilor Los Indignados sunt in sufletele lor si nicidecum nu sunt economice sau de constiinta.
El sustine ca tinerii trebuie sa caute adanc in sufletul lor si sa-si rezolve problemele, caci acestea nu pot fi rezolvate prin reforme de ordin legal, economic si social.
Hahahahahahhah. Abjectul.
Revolutionarii spanioli care au umplut pietele centrale ale marilor orase de 10 zile in miscari fara precedent impotriva sistemului capitalist, ca urmarea a saracirii accentuate si a degradarii cnditiilor de trai, propun in mod pasnic schimbarea din temelii a sistemului, avansand zeci de propuneri pentru o reforma radicala.
Dar, nu: marele sef peste biserici nu e de acord. Evident, cui sa tina partea , ca doar nu gloatei care isi cere drepturile. El e de partea bancherilor, a politicenilor, a puterii, asa cum a fost dintotdeauna Biserica.
Biserica institutionalizata, partea a elitei dominante, prin natura ei nu poate fi de partea libertatii oamenilor, ci de partea asupritorilor.

http://www.publico.es/espana/378506/rouco-dice-que-los-indignados-tienen-problemas-con-sus-almas

I'm not gonna take it anymore !

Lady Diana, ucisa premeditat

Saptaman viitoare se va lansa la Cannes un film, care va prezenta diverse dovezi ce sustin ideea uciderii premeditate a printesei.


Prezinta detalii din ancheta oficială, care, în mod şocant, nu a fost făcută decât la 10 ani de la accident. Pune întrebările care nu au fost puse, scrie comunicatul de PR al echipei filmului, observă cum au fost derulate procedurile în sala de judecată, arată cum întreaga poveste a fost muşamalizată până în zilele noastre, scoate în evidenţă felul în care familia regală a fost exceptată de la a oferi detalii în anchetă şi cum jurnaliştii, în special cei din media britanică, au ascuns faptele aşa cum au fost ele. 

Documentarul se numeşte "Unlawful Killing", aceasta fiind concluzia juriului britanic la finalul anchetei desfăşurate la 10 ani de la moartea prinţesei, care a durat şase luni şi a costat aproximativ 12 milioane de lire: o moarte nedreaptă, pentru care a fost găsit vinovat şoferul prinţesei şi al lui Dodi Fayed.


Desi au trecut 3 ani de la finalizarea filmului, acesta nu a putut fi scos la vizonare in Anglia, deoarece avocatii au impus "macelarirea" filmului, impunanad eliminarea a 87 sectiuni, ceea ce a facut ca tot filmul sa isi piarda esenta. Autorii filmului au fost fortati astfel sa il lanseze in Franta.
Elementul de senzatie sut imagini cu printesa dupa accident in care nu numai ca nu era moarta sau in coma, ci arata teafara.
 Cu cateva luni in urma "accidentului", ea trimite o scrisoare unei prietene, in care avertizeaza ca sotul ei ar dori sa o omoare, probabil intr-un accident de masina. In uma accidentului, se desscopera multe detalii suspecte, printre care faptul ca centura de siguranta a Dianei nu era functionala, ca probele biologice ce demonstrau asa-zisa betie a soferului s-au deteriorat, si alte foarte multe dovezi ce contrazic versiunea oficiala.
Peste 100 martori oculari sau indirect esentiali refuza pana la urma inexplicabil  sa se prezinte la proces sau nu sunt citati , desi se impunea obligatoriu, pentru ca versiunea lor, rezultata din ce au vazut la fata locului, contrazicea flagrant versiunea oficiala.
Desi chiar juriul, pe baza dovezilor evidente ale politiei si ale martorilor, concluzioneaza ca nu a fost sub nici o forma vorba de paparazzi ce ii urmareau, ci persoane neidentificate aflate pe motociclete si in un Fiat Uno, imediat BBC manipuleaza ordinar si proclama ca juriul a dat vina pe paparazzi neindentificati.


Totusi, filmul nu se axeaza deloc pe uciderea ritualistica oculta, ramand totusi un produs mass-media.
Exista multe dovezi pe internet, unde diverse persoane au studiat aceasta crima ca indeplinind perfect un ritual, cu o simbolistica oculta in cifre, date si imagini. Pentru pasionati, de vazut analiza realizata de David Icke si altii.


sursa

Herman Hesse

"I wanted only to live in accord with the promptings which came from my true self. Why was that so very difficult?"

"You are only afraid if you are not in harmony with yourself. People are afraid because they have never owned up to themselves. A whole society composed of men afraid of the unknown within them!"

"For what I always hated and detested and cursed above all things was this contentment, this healthiness and comfort, this carefully preserved optimism of the middle classes, this fat and prosperous brood of mediocrity."

"You are willing to die, you coward, but not to live." (Steppenwolf)

"I believe that I am not responsible for the meaningfulness or meaninglessness of life, but that I am responsible for what I do with the life I’ve got."


"Because the world is so full of death and horror, I try again and again to console my heart and pick the flowers that grow in the midst of hell"

"How foolish it is to wear oneself out in vain longing for warmth! Solitude is independence." 


"It is possible for one never to transgress a single law and still be a bastard."

"Sentimentality is a basking in feelings that in reality you don't take seriously enough to make the slightest sacrifice to or ever translate into action."

"This day will never come again and anyone who fails to eat and drink and taste and smell it will never have it offered to him again in all eternity. The sun will never shine as it does today...But you must play your part and sing a song, one of your best."

"An enlightened man had but one duty - to seek the way to himself, to reach inner certainty, to grope his way forward, no matter where it led." (Demian)

Inca un copil, victima a vaccinurilor

Larisa Micle, fetiţa de 14 ani ajunsă în comă după o injecţie pentru durerile de cap, a murit

 Ea a leşinat acasă, după ce s-a întors de la medicul de familie, care îi făcuse o injecţie împotriva durerilor de cap. Doctorul Claudiu Klemens - cel care a făcut injecţia - a bănuit că de vină pentru durerile de cap ale Larisei ar fi ciclul menstrual. În realitate, tânăra avea sinuzită.


vaccinurile si autismul


sursa

Nu suntem marfă în mâinile politicienilor şi bancherilor

Barcelona, 21 mai 2011, Plaça Catalunya

Aproape 5 milioane de şomeri, cu un procentaj al şomajului între tineri de 43% (cu o rată foarte ridicată a şomajului între absolvenți universitari, fără a lua în calcul miile de tineri care realizează munci inferioare pregătirii lor, fiind lăudaţi cu cinism pentru elasticitatea de care dau dovadă). Lângă ei 62-63% dintre angajați trăiesc cu mai puţin de o mie de euro pe lună (conform raportului Ministerului Fiscal, GESTHA), în timp ce retribuţiile managerilor marilor firme din IBEX 35 au crescut cu 45% în ultimii ani, în ciuda măsurilor de austeritate. Mai mult de 230 000 de familii date afară din propriile case pentru incapacitatea de plată a creditului ipotecar, rămaşi pe drumuri însă datori în continuare băncii. În Catalunya, spitalele se închid, conform măsurilor anunţate înainte de alegeri şi puse în aplicare tacit pentru a nu pierde voturi. Universităţile sunt transformate în companii conform criteriilor Bologna, cu facultăţile din domenii umaniste comasate, dacă nu desfiinţate, programele de lucru de 12 ore de multe ori au o remunerație de 6 ore şi un dureros etc… Perplexitatea şi apatia în fața situației s-a transformat în rutina multor oameni. Frica de şomaj, lipsa unei minime solidarizări sociale cu cei concediaţi, masa imensă de lucrători care se agaţă cu disperare de menţinerea postului fiind dispuşi să accepte orice nivel de degradare a drepturilor şi condiţiilor de muncă, culpabilizarea indirectă a angajaților, viitorii disponibilizați, de lipsă de productivitate, încât ei înşişi au ajuns să simtă mai degrabă ruşine pentru situaţia lor decât indignare. Această situație a generat în ultimii doi ani în Spania o atmosferă de disperare lentă şi neputincioasă în care trâmbiţează un singur discurs ideologic: nu există altă alternativă decât strângerea curelei, aplicarea măsurilor de austeritate şi renunţarea la drepturile sociale – sănătate, educaţie, cultură – văzute deja ca nişte privilegii.

 În urma mai multor luni de indignare virtuală prin reţelele sociale, tinerii şi nu numai ei au decis să iasă în stradă: există şi nu se identifică cu un sistem care nu-i mai reprezintă, în care aşa numita democraţie serveşte intereselor financiare. Platforma democraciarealya, (Democraţie adevărată, acum!) a lansat propunerea de a participa la o demonstraţie colectivă în 60 de oraşe ale Spaniei pe data de 15 mai, cu deviza „Nu suntem marfă în mâinile politicienilor şi bancherilor” Deşi se credea ca vor fi mobilizate puţine persoane, se estimează că mai mult de 130 000 de oameni au ieşit duminică în stradă în toată Spania pentru a arăta că sunt cetăţeni, nu doar consumatori şi că doresc o schimbare nu doar cu un caracter electoral, ci o schimbare radicală a sistemului. „El capitalismo necesita un reset” (Capitalismul trebuie resetat) Nu nemulţumirea faţă de un partid sau altul, nu indignarea faţă de măsurile de austeritate, ci un alt model de societate şi sfârşitul sistemului politic bipartid au constituit baza revendicărilor. Menționez că în  Spania există două partide politice la nivel naţional care îşi dispută voturile: Partidul Popular, conservator, adept al politicilor neoliberale şi Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, aflat acum la conducere. În ultimul timp, datorită lipsei de coeziune a discursului oficial al partidelor politice, platformele Internet s-au transformat într-un spaţiu de dezbatere şi solidarizare pe măsură ce tot mai multe organizaţii au aderat la manifestul mișcăriidemocraciarealya, printre care şi ATTAC. Rezistenţa mişcării și amploarea ei rezindă în faptul că nimeni nu-i reprezintă pe indignaţi. Nu există o ideologie concretă în spatele mișcării, ci doar dorința a mii de oameni de a schimba o situație considerată de discursul oficial ca fiind sigura posibilă. Circulând în reţea, indignarea se gestionează şi se propagă de la sine, nu este direcţionată sau canalizată de un anumit partid politic, ci e o „revoluţie a bunului-simţ” împotriva unui sistem cinic faţă de cetăţeni. Tot mai multe persoane devin conștiente de necesitatea abordării critice a sistemului actual.

Without Masters: The process of recovery companies for their workers in Argentina, 2001-2009

Introduction

From late 2001 and early 2002, sectors of the working class in Argentina staged a very unique fighting experience. The occupation of factories and start production without bosses. In a context of economic crisis, high index of unemployment, bankruptcies and layoffs, thousands of workers are organized to keep their jobs.

The economic and political crisis

Between 1997 and 2001 in Argentina broke a severe economic crisis that impacted heavily on the power bloc. This crisis was surmounted by a popular revolt on 19 and 20 December that, facing a state of siege, was the resignation of President Fernando De la Rua and the opening of a leaderless process in the executive branch of the republic [1 ], and an outpost of the popular struggle. This rebellion ended a series of neoliberal governments in the country, while there was a breakthrough in the popular struggle: neighborhood assemblies and unemployed workers movements recovery of factories and enterprises by the workers.

During the 90's in Argentina had imposed an economic model based on "converibilidad" currency. This means that 1 peso to 1 U.S. dollar equivalent. Clearly, the only way of maintaining this parity was the external credit. When from 97 credit became more expensive, Argentina's economy went into a severe recession. While the economic model had generated a high rate of unemployment (over 10%), the crisis of unemployment soared to over 25%. Many companies went bankrupt bringing more workers into the street. The government's response, following the advice of the IMF and World Bank was implementing the national budget cuts, which worsened the situation of the people. By 2001, Argentina was no longer a haven for investments, which many capital left the country. The government's response was to freeze the bank deposits of savers, a situation that eventually constituted an expropriation of workers and the middle class to save the banking system.

Given this, the bourgeoisie was divided on two programs to overcome the crisis. A party seeking to abandon the "convertibility", devaluing the currency, to make local production more competitive globally. The other part wanted to adopt the dollar as legal tender, making the local economy more dependent on the U.S. economy.

The social situation became intolerable in December 2001. The freezing of bank deposits prevented the workers have their wages. Lack of money supply accelerated the process of bankruptcy and unemployment increased. That was how the day 15 in the slums of large cities began looting of shops. The government responded by declaring a state of emergency (state of emergency), suspending constitutional guarantees people the night of 19 December. After transmission of the presidential message on national TV, the population of large cities began to make the streets, banging pots and pans, chanting "What jerks, what jerks! The state of siege they put it in the ass! "Or" do them all, that there is not one! ", Demanding the resignation of finance minister, the president and all politicians. Thus began the popular rebellion, insurrection feature that ended the presidency of Fernando De la Rua.

Revolutia sare din Spania in Italia, si de aici in restul lumii

Manifestantii si taberele de protest au fost convocaţi de un profil de site-ul de reţele sociale Facebook, intitulat "Revoluţia italiana. Reale Democrazia Ora ", lansat ieri. Oraşele sunt Florenţa programat astăzi la ora 20.00, iar  Roma (Plaza din Spania), Milano, Bologna, Padova şi Pisa, mâine, în acelaşi timp.

Manifestul face referiri specifice la protestele din Madrid, care le citează ca sursă de inspiraţie şi exprima solidaritatea cu acestia. Şi povestea se repetă peste tot în lume.

După Spania şi Italia sunt numeroase oraşe in  care au emulat taberele de proteste anti- sistem.

Berlin se alătură luptei pentru democraţie reală, in sprijin pentru Spania. "Decizia 20 mai Berlin Street", au anunţat posterele lor.

Paris sau Buenos Aires se vor aduna astăzi. Bruxelles, Birmingham şi Bogotá Ahram, mâine.

Amsterdam va organiza un miting pe sâmbătă 20.

 http://ecodiario.eleconomista.es/espana/noticias/3081817/05/11/Italia-copia-a-Espana-y-crea-su-Italian-Revolution.html

Este dificil să ştii exact ceea ce ar putea transpira din aceste proteste, dar cu siguranta am vazut unele rezultate şocante în Africa şi Orientul Mijlociu.

Continua revoltele anti-capitaliste din Spania

Azi, "Revoluţia spaniola" a continuat  cu ardoare mai mare ca niciodată, având în vedere că mai sunt doar 24 de ore până la aflarea rezultatelor alegerilor locale şi regionale.
Protestele din ultimele zile au fost inspirate de cele din Islanda, care au dus la căderea guvernului de la Reykjavik. 
Peste 1.000 de persoane au format un lanţ uman în jurul  primăriei din regiunea Valencia în această dimineaţă şi din nou la 16.00, iar piata Puerta del Sol din Madrid a fost plina pana la refuz.

Scandări ca "Nu e criza de vină, ci sistemul!", "Criza asta nu o plătim noi!" sau "Violenţă e să fim plătiţi cu 600 de euro!" au fost strigate ieri în centrul Madridului şi în centrul celorlalte oraşe spaniole. "Vom sta aici până la alegerile din 22 mai!", au ameninţat manifestanţii, care promit să revină cu corturile noapte de noapte în centrele oraşelor până la alegeri.

Protestele lor au in centru corupţia şi situaţia dezastruoasă a Spaniei de pe piaţa locurilor de muncă, cea mai rea situatie din istorie, cu peste cinci milioane de someri, tradus in 21 la suta din populatie si aproape jumatate sub 30 de ani.


De fapt, pentru numeroase persoane, ajutorul de somaj a expirat şi chiar familiile din clasa de mijloc sunt obligaţe să mănânce supă la cantinele sociale, iar multa forta de munca înalt calificată, e nevoita sa traiasca pe stradă după ce casele lor au fost executate silit de banci.


În ciuda acestei situatii, nici un guvern regional nu a luat măsuri pozitive pentru a crea locuri de muncă stabile sau oportunităţi reale.

Protestatarii spun Spania este probabil să meargă pe aceeaşi cale ca Grecia, Portugalia şi Irlanda, tari care au nevoie de multe miliarde de euro imprumut.


http://www.thereader.es/en/spain-news-stories/6524-Spain-revolts-on-the-eve-of-the-elections.html


Aici, în Spania, organizaţia  Democracia Ya Real (Real Democracy Now) - are deja liste cu propuneri  in aproximativ 40 de puncte variind de la controlul absenteismului parlamentar la reducerea cheltuielilor militare până la desfiinţarea aşa-numitei lege Sinde (o lege de limitare a încălcării on-line a drepturilor de autor).
Revoluţia spaniola câştigă încet in acoperire, atât la nivel internaţional cat şi la nivel local. http://www.ikimap.com/map/2CYF este o hartă de tabere existente, planificate şi evacuate.


Imagini din prima zi de proteste in Madrid, 15.05.2011: