Istoria a circumscris acest fenomen de disoluţie deliberată a unor state care ar fi putut să ajungă, în anumite circumstanţe favorabile, o forţă economică cel puţin. Cazul dispariţiei Iugoslaviei stă mărturie, numai că, în privinţa ei, distrugerea a avut un caracter mai agresiv pentru că şi poporul a opus rezistenţă dură în faţa disoluţiei sociale şi politice. Iar reţeta este simplă: în cabinet se premeditează, iar în realitate se camuflează.
În ciuda evidenţelor, genocidul împotriva poporului român se accentuează prin măsuri deliberat luate. Dacă între anii 1984 şi 1989 zeci de mii de copii şi bătrâni au murit din cauza frigului şi slăbirii imunităţii organismului din cauza „alimentaţiei raţionale", astăzi, zeci de mii de familii şi foarte mulţi bătrâni închid căldura pentru economie sau au ales debranşarea.
Separat, în multe oraşe mici, dar şi în cartierele Capitalei este oprită şi câte două zile căldura, iar uneori şi lumina, sub pretextul unei conducte sparte sau al reviziilor de tot felul.
Genocidul la adresa poporului român se desfăşoară pe trei paliere simultan, toate trei deliberat proiectate şi coordonate în cel mai solidar sistem mafiot. Există o puternică componentă psihologică a genocidului, cauzată de lipsa oricărei perspective legate de viitorul imediat şi, ce este mai grav, speranţa a fost eliminată din proiecţia colectivă. Au fost determinate astfel presiuni sociale în fiecare colectiv prin politica disponibilizărilor, diminuărilor salariale şi a altor venituri, impunându-se la ordinea zilei şantajul şefilor de orice nivel. La cel mai redus act de frondă te paşte disponibilizarea ca o pedeapsă capitală.
Factorul economic al genocidului premeditat, în afară de politica diminuărilor veniturilor, dispariţia posibilităţilor de revenire imediată sau pe termen mediu a economiei, disponibilizările fără nici un fel de criteriu social (familii monoparentale etc.) sau valoric, acestora li se adaugă lipsa oricărui plan de redresare economică la nivelul întregii societăţi. Nici ca bună intenţie.
Factorului psihologic şi celui economic al genocidului premeditat li se adaugă un al treilea, de natură fizică. Acesta este suportat de categoriile sociale cele mai vulnerabile, cele mai expuse schimbărilor de climat social: bătrânii şi copii. Prăbuşirea programată a sistemului sanitar, scumpirea medicamentelor şi impozitarea pensiilor, diminuarea indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor au determinat multe gesturi suicidare printre bătrâni, dar şi printre adulţii cap de familie, care s-au văzut în situaţia disperată de a nu mai reuşi să asigure echilibrul dorit familiei iubite.
Astfel este distrusă sistematic ultima formă de protecţie a individului, indiferent de vârstă, şi anume familia. Aici ne mai simţim întrucâtva solidari, protejaţi, iubiţi; familia construieşte în proiecte mici viitorul, pe care-l urmăreşte cu perseverenţă.
Cei trei factori enunţaţi mai sus pun presiune pe cele mai intime relaţii, dislocându-ne, corupându-ne şi aruncându-ne unii împotriva altora.
Acest adevărat triumvirat al distrugerii premeditate a fost întotdeauna folosit de regimuri slabe, fricoase faţă chiar de propriii slujitori şi înspăimântate de propriul popor. Aceasta este politica sloganului „dezbină şi stăpâneşte". Dar, în ciuda aparenţelor, acest slogan nu aparţine liderilor noştri politici. Ei sunt doar slujbaşii mărunţi şi obedienţi ai acestui program!
Romanii au practicat această politică cu regatele clientelare de la frontiere, plătind prin subsidii consistente trădarea şi complicitatea clasei conducătoare, pentru premeditarea atomizării şi disoluţiei sociale şi politice. Totul era pregătit pentru anexare fără dureri de cap şi cheltuieli militare. Un astfel de proces dura între 20 şi 30 de ani. Nu mai mult. Atunci şi acum.
Într-un astfel de proces se află şi România, cu complicitatea liderilor politici şi a clasei politice; prin trădarea şi jefuirea sistematică a ţării prin clientela de partid şi camarila politico-prezidenţială de familie. Iar acest întreg proces este coordonat de o forţă politică, frumos ambalată şi prietenos arătată prostimii: de la „prietenul de la Răsărit" de ieri la „marele licurici" de azi.
Adrian Majuru
Conducatorii statelor sunt slugoi
cu stapanii lor si nemilosi cu cetatenii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu