Dacă nu ar fi fost experienţele cu plante sacre, noi nu am fi fost ceea suntem astăzi, în felul în care suntem astăzi. Nu am fi reuşit să trăim propriul nostru Adevăr de Sine. Am primit un ajutor imens. Conştiinţa noastră şi-a oferit, de la nivelul Sufletului, experienţele cu plantele sacre pentru a deschide nişte porţi prea înţepenite, prea sudate de obişnuinţa fiecărei zile. Plantele sacre, ciupercile mexicane mazatece, Ayahuasca şi altele nu au făcut decât să deschidă nişte porţi prin care noi am putut arunca o privire în noi înşine. Odată întorşi acasă nu am făcut decât să redeschidem aceste porţi. Ştiam drumul. Odată expansiunea trăită, nu mai ai nevoie de nimic, nu mai ai nevoie de plante, de ritualuri, ai nevoie numai de încredere în tine şi în propria ta trăire.
Deci, plantele sacre sunt porţi către conştiinţă. Plantele sacre sunt necesare doar atunci când suntem prea înţepeniţi în minţile noastre, în credinţele noastre, în realitatea noastra restrictivă, atunci când gandurile noastre, mecanismele noastre, obisnuinţele noastre au devenit ca nişte armuri prin care lumina spiritului nu mai pătrunde. Plantele sacre se pricep să spargă propriile noastre armuri, armuri ale fricii şi ale convenţiei.
Plantele sacre nu sunt un drum spiritual. Nu sunt o cale a devenirii de sine. Ele nu asigură în nici un fel evoluţia, nu fac nimic în locul nostru. Nimic. Ele doar ne ajută să ne privim clar pe noi înşine. Plantele sacre ne ajută să desluşim propriile noastre cotloane, ne pun faţă în faţă cu fricile, cu adevăratele cauze ale bolilor noastre, ne pot arăta felul în care noi înşine am generat umbrele noastre interioare. Dar nu fac nimic mai mult. Nu fac în locul nostru. Nu ne vindecă, ci ne pun în situaţia de a ne vindeca singuri, de la cele mai subtile niveluri ale noastre. De aceea plantele sacre sunt doar porţi către noi înşine.
Plantele sacre nu sunt pentru cei slabi de inimă, pentru cei nevolnici, pentru aceia care caută vindecarea în exteriorul lor, pentru cei care cred că trebuie să fie salvaţi de cineva, ci pentru aceia care au înţeles că am venit aici, în această dimensiune a încarnării, a densităţii şi a biologiei, pentru experienţa în sine, pentru a evolua, pentru a ne transforma. Sunt doar porţi şi nu o cale spirituală, pentru că ele doar ăţi arată adevărul despre tine însuţi. Restul trebuie să-l faci singur. Ele îţi arată cine eşti cu adevărat, care este natura ta, puterea ta adevărată de creator absolut al realităţii tale. Asta înseamnă asumare de sine, încredere în sine, conştienţa că este în puterea noastră să dizolvăm umbrele pe care noi înşine le-am creat. Plantele sacre nu sunt pentru aceia care cred că iluminarea interioară, sau ascensiunea este un proces care se poate face urmând “7 paşi” şi o anumită tehnică, ci pentru aceia care au intuiţia propriei lor forţe interioare.
Vine o zi pentru fiecare când înţelege că toate abordările exterioare, toate căutările exterioare sunt inutile. Sunt iluzie. Vine o zi pentru fiecare în care apare intuiţia că o parte din noi înşine a rămas pe dinafară şi necesitatea absolută a reunificării, a reunirii cu propriul nostru suflet. Atunci este momentul pentru poarta plantelor sacre. Este momentul în care ne-am săturat să fim despărţiţi de noi înşine. În acel moment, ajutorul pe care ni-l pot da aceste spirite vechi cât planeta este inestimabil. Au darul de a ne face să vedem prin straturile succesive ale iluziei, dincolo de aceasta, în Adevărul de Sine.
Există oameni care au lucrat cu plante sacre şi care nu au reuşit apoi să integreze adevărurile trăite, căci nu acceptă schimbarea. E ok. Porţile s-au deschis, Adevărul a fost exprimentat, dar odată întorşi în realitatea 3D, ei refuză acest adevăr sau nu au curajul să-l asume. Ei sunt aceia care se vor întoarce mereu la plante ca la un pahar de vin, care cred confundă ritualul sacru cu un “trip” şi lumile spirituale absolut reale, cu halucinaţia. Ei nu vor trece dincolo de vălul iluziei. La polul opus suntem noi. Facem călătorii puţine şi fiecare dintre ele este o revelaţie suficientă pentru a schimba totul. Noi ştim faptul că schimbarea, transformarea, este o chestiune personală. Că nu va veni nimeni, niciodată să ne spună “sunt aici să te scot din iluzie şi să-ţi arăt adevărul despre tine”, căci adevărul este prezent permanent, doar că nu-l putem vedea. Suntem aici pentru a invăţa să vedem Adevărul de Sine. Plantele fac posibilă scuturarea de iluzie dar restul este pentru noi să facem.
ayahuasca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu