Comisia Trilaterala este o organizatie semi-secreta, supranumita de conspirationisti "Guvernul Mondial din umbra".
Comisia Trilaterală a regiunii europene are un număr de 170 de membri, toţi aleşi pe sprânceană şi cu acces numai pe bază de invitaţie personală din partea şefilor organizaţiei. 25 de ţări europene sunt reprezentate în Trilaterală, majoritarea din UE. România are şi ea doi membri, din 2004, conform site-ului oficial al Trilateralei (link: http://www.trilateral.org/). Unul este, surpriză-surpriză!, domnul Mugur Isărescu, iar cel de-al doilea, domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Interesant că ambii au o putere aproape discreţionară asupra finanţelor ţării, fiind orchestratorii împrumutului de 20 de milarde de euro de anul trecut şi susţinătorii unuia nou, în valoare similară. Într-adevăr, se pare că susţinerea unor guverne incompetente, dependente de împrumuturi externe, este cea mai bună strategie de afaceri a Fondului.
N-am putea susţine că Trilaterala este o organizaţie secretă, de vreme ce ştim că există, iar membrii săi sunt printre cei mai proeminenţi oameni ai lumii. Însă ceea ce pun ei la cale, de câte ori se întâlnesc, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că această Comisie Trilaterală a fost înfiinţată cu fondurile atotputernicei familii Rockefeller, care şi-a propus să finanţeze o vastă alianţă între America de Nord, Europa de Vest şi Japonia prin care să protejeze marile afaceri multinaţionale de etern fluctuanta viaţă politică. Se spune că ei sunt cei care finanţează campaniile electorale ale politicienilor, astfel încât, atunci când ajung la putere, vor acţiona în favorea lor. Un fel de taxă de protecţie la nivel global. Pentru cei care cred că o astfel de ipoteză este de domeniul SF-ului, reamintesc că, în primele luni de la alegere, preşedintele Obama a numit nu mai puţin de 12 membri ai Comisiei Trilaterale în funcţii-cheie din administraţia americană, printre care şi ministrul de finanţe, Tim Geithner, ministrul de externe, Hillary Clinton, sau directorul Comitetului de Redresare Economică, Paul Volker.
În Europa, Trilaterala are un preşedinte de onoare, în persoana lui Peter Sutherland, un irlandez care a fost: preşedinte Goldman Sachs, preşedinte BP, procuror general al Irlandei, director Royal Bank of Scotland, director al Grupului Bilderberg, membru de onoare al Institutului de Afaceri Europene, ambasador şi reprezentant special ONU, preşedinte London School of Economics, consilier financiar la Vatican, comisar european pentru competiţie şi educaţie, director general GATT (anterior Organizaţiei Mondiale a Comerţului). Ca să enumerăm doar câteva!
Acest domn, împreună cu restul celor 170, va fi pentru trei zile în Bucureşti. Evenimentul nu trebuie legat sub nici o formă de contextul politic actual al ţării; el a fost programat cu cel puţin un an în urmă. Şi oricum, situaţia României este o miză prea mică pentru o astfel de reuniune. Nu vom şti ce anume au discutat, pentru că niciodată nu au apărut stenograme în presă şi nici nu s-au făcut declaraţii. Putem doar să urmărim atitudinea viitoare a guvernatorului, care, de altfel, de mult tot bate şaua ca să priceapă iapa că ne mai trebuie un nou împrumut, şi să încercăm să desluşim ce ordine a primit de la mai-marii lui.
Ceea ce este trist de constatat, pentru a câta oară, este faptul că astfel de organizaţii care concentrează o putere aproape infinită de a schimba destinele a miliarde de oameni se situează dincolo de mecanismele democratice de guvernare. Un om de valoarea lui Peter Sutherland, năucitor de influent, poate să fie mânat de cele mai onorabile intenţii, dar tot nu este mandatat printr-un vot popular, piatra de temelie e domocraţiei. El, la fel ca şi ceilalţi de teapa lui, este un exponent al plutocraţiei, puterea unor elite asupra maselor.
Un comentariu:
da, exact asa stiam si eu
Trimiteți un comentariu