...citatele zilei

"Property is theft!". - Pierre-Joseph Proudhon

"Never are Tyrants born of Anarchy. You see them flourish only behind the screen of Law." - de Sade "I am an Anarchist not because I believe Anarchism is the final goal, but because there is no such thing as a final goal."- Rudolf Rocker ‎ "A truly free man does not like to play the part of either the ruler or the ruled" - Rudolf Rocker There are two ways to live: you can live as if nothing is a miracle; you can live as if everything is a miracle.”  Albert Einstein

Bancile angajeaza oameni stupizi si ii instruieste sa fie cat mai stupizi.

Banks hire dull people and train them to be even more dull.

Nassim Taleb from the "Black Swan"

A nerd is simply someone who thinks exceedingly inside the box.

Nassim Taleb from the "Black Swan"

We are already one. But we imagine that we are not. And what we have to recover is our original unity. What we have to be is what we are.”

– Thomas Merton

"Toate spiritele profunde au nevoie de o masca: mai mult decat atat, in jurul fiecarui spirit profund se formeaza neincetat o masca, datorita interpretarii invariabil false, adica anoste, a tuturor cuvintelor sale, a tuturor pasilor sai, a tuturor manifestarilor vietii sale." Nietzsche

Part of me suspects that I'm a loser, and the other part of me thinks I'm God Almighty.

John Lennon

"Governments seem to work very hard to provide as many distractions in people’s daily lives as they can. This is because if you can keep the population living on the edge all the time they end up so caught up with the rigors of daily modern life, getting to work, paying the bills, looking out for the kids, worrying about the economy, the college fund, the groceries, the neighbors, terrorists, God, taxes, fine print, the environment and keeping up with the Jones, they don’t really notice, or even often care, about looking at the bigger picture to see what’s going on all around them, let alone what may have happened in the past.” 
– Max Igan

“The educational system is supposed to train people to be obedient, conformist, not think too much, do what you’re told, stay passive, don’t cause any crises of democracy, don’t raise any questions, and so on. That’s basically what the system is about. Even the fact that the system has a lot of stupidity in it has a function; it means that people are filtered out for obedience. If you can guarantee lots of stupidity in the educational system—you know, like stupid assignments, things like that— you know that the only people who will make it through are people like me and most of you, I guess, who are willing to do it no matter how stupid it is because, well, we want to go to the next step… So you may know that this assignment is idiotic and the guy up there couldn’t think his way out of a paper bag but you’ll do it anyway because that’s the way that you get to the next class…Well, there are people that don’t do that. There are people who say, ‘I’m not gonna do it, it’s too ridiculous.’ Those people are called behavioral problems.” (Noam Chomsky)

"Each second we live is a new and unique moment of the universe, a moment that will never be again And what do we teach our children? We teach them that two and two make four, and that Paris is the capital of France. When will we also teach them what they are? We should say to each of them: Do you know what you are? You are a marvel. You are unique. In all the years that have passed, there has never been another child like you. Your legs, your arms, your clever fingers, the way you move. You may become a Shakespeare, a Michaelangelo, a Beethoven. You have the capacity for anything. Yes, you are a marvel. And when you grow up, can you then harm another who is, like you, a marvel? You must work, we must all work, to make the world worthy of its children." (Pablo Picasso)

One had to cram all this stuff into one's mind for the examinations, whether one liked it or not. This coercion had such a deterring effect on me that, after I had passed the final examination, I found the consideration of any scientific problems distasteful to me for an entire year." - Einstein

" Men fear thought as they fear nothing else on earth - more than ruin - more even than death... Thought is subversive and revolutionary, destructive and terrible, thought is merciless to privilege, established institutions, and comfortable habit. Thought looks into the pit of hell and is not afraid. Thought is great and swift and free, the light of the world, and the chief glory of man."

Bertrand Russell

" Fortunately for us, there have been traitors and there have been heretics, blasphemers, thinkers, investigators, lovers of liberty, men of genius who have given their lives to better the condition of their fellow-men. It may be well enough here to ask the question: What is greatness? A great man adds to the sum of knowledge, extends the horizon of thought, releases souls from the Bastille of fear, crosses unknown and mysterious seas, gives new islands and new continents to the domain of thought, new constellations to the firmament of mind. A great man does not seek applause or place; he seeks for truth; he seeks the road to happiness, and what he ascertains he gives to others. A great man throws pearls before swine, and the swine are sometimes changed to men. If the great had always kept their pearls, vast multitudes would be barbarians now. A great man is a torch in the darkness, a beacon: in superstition's night, an inspiration and a prophecy. Greatness is not the gift of majorities; it cannot be thrust upon any man; men cannot give it to another; they can give place and power, but not greatness. The place does not make the man, nor the scepter the king. Greatness is from within."

Robert Ingersoll

Un maestru nu explica, el doar cunoaste.

Munca nu este un drept, este un santaj.

Johnny Cash - One

Singur impotriva tuturor- film- Franta, 1998

Orfan de mic, macelarul (personajul principal din film), ajunge sa isi urasca viata si concubina  supraponderala, care ii inseala asteptarile retragandu-si promisiunea de a-i deschide o macelarie cu o parte din banii obtinuti din vanzarea propriului ei bar din Paris, promisiune care l-a determinat sa o urmeze in orasul ei natal de provincie.
Este presat de concubinaa sa isi ia un post de paznic la un azil de batrani. Acolo e martorul mortii unei paciente, si observand-o pe aceasta cum moare, i se intareste ideea de non-sens a vietii.
Dupa ce, acuzat fiind pe nedrept de adulter de catre concubina, o loveste cu putere in pantece, cel mai probabil omorandu-si copilul nenascut, fura un pistol si fuge inapoi la Paris. Treptat se convinge sa nu mai simta nici o vina pentru fapta comisa. Falit, cauta ajutor la vechii prieteni, dar acestia sunt prea ramoliti si batrani ca sa il mai poata ajuta.
Cauta un job de macelar, dar economia Frantei este in plina recesiune si nu gaseste.
Monologul lui interior se focuseaza pe ura impotriva celor bogati si a exploatarii clasei sarace de catre acestia.
Decide sa isi omoarare un fost colaborator, un patron care refuza sa il angajeze.
Observa ca are doar trei gloante, si cauta sa gaseasca cea mai buna utilizare a acestora, astfel incat sa isi omoare inamicii.
In final, decide sa isi vada fiica muta, o cauta la azil, o ia la el in camera si ezita daca sa o omoare cu unul dintre gloante, pentru a nu fi siluita pe viitor de alti barbati, dupa moartea lui. Pana la urma , decide sa fie bun, isi imbratiseaza fiica , o dezbraca, si , ca o justificare a faptului ca urma sa faca sex cu ea, .monologul lui interior decreteaza ca dragostea lor este pura pentru ca e condamnata de cei din jur.

O lume bolnava- David Icke

FMI catre Romania: aparati bancile, nu populatia !

FMI vrea modificarea ordonanţei 50. Ordonanţa se referă la comisoanele bancare. FMI vrea să nu se aplice retroactiv. Modificarea ar trebui făcută până la 15 decembrie.

"Aceasta ar fi noutatea care a rezultat din discuţa de azi, că tranşa care ar trebui accesată de România până pe 15 decembrie ar putea să fie acordată sub rezerva rezolvării acestei probleme legată de OUG 50", a spus Viorel Ştefan, care a arătat că şi FMI, şi Banca Mondială, dar şi Comisia Europeană vor un text de lege care să nu conţină ambiguităţi.

El a explicat că una dintre condiţiile pe care FMI le va pune se referă la eliminarea din textul legii a prevederilor legate de retroactivitatea ordonanţei privind creditele pentru populaţie.

"OUG 50 se va aplica în conformitate cu legea pe care Parlamentul o va aproba. Şi este foarte posibil să aducă modificări, modificări care nu exclud varianta ca să se introducă un amendament de eliminare a prevederilor care vizează contractele în derulare. Nu e o decizie, nu e decizia mea, noi suntem în fază de consultări", a spus Viorel Ştefan, după discuţia cu şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks

sursa

Cand "teroristii" erau "luptatori pentru libertate"...

33 teorii ale conspiratiei ce s-au dovedit a fi adevarate

Desi lista este mai lunga, cele 33 conspiratii din istoria moderna, negate initial, au fost dovedite ca adevarate, dupa diverse investigatii, fie prin audieri in Congresul SUA, fie prin investigatii jurnalistice de amploare.
O mare parte din conspiratiile din lista sunt detaliate cu date originale si credibile despre subiect, sau cu documentare:
lista si detaliile aici :

Canabisul si evolutia umanitatii

Interzicerea canabisului/marijuanei a servit pentru a redirectiona evolutia umanitatii de la un stil de viata descentralizat si o economie naturala, la o dictatura militara petro-chimica, controlata artificial de marile carteluri bancare si alte interese corporatiste transnationale. Urmatoarea etapa in acest plan diabolic este controlul, licentierea si taxarea cultivarii canabisului si folosirea lui in singurul mod viabil pentru sistemul corporatist, si anume prin ingineria genetica si patentarea genomului Canabisului. Propunerea no.19 : The Regulate, Control and Tax Cannabis Act of 2010 aseaza fundatia pentru acest lucru.
Un articol intitulat "Cum ar putea canabisul salva lumea", precizeaza ca:
-interzicerea canabisului a provocat multa suferinta pe intreg globul: daca populatia planetei ar fi lasata sa cultive aceasta planta miraculoasa, pentru industria locala, incluzand in mod special pentru obtinerea combustibilului, nu am mai fi nevoiti niciodata sa fim dependenti de petrol, o dependenta care a condus si conduce la multa nefericire.
-unul din cele peste 50,000 de moduri de intrebuintare a canabisului este si detoxifierea reziduurilor nucleare, asa cum a fost folosit si la accidentul de la Cernobyl din URSS.
mai departe aici

Ceapa interioara

 Omul este ca o ceapă, exact ca o ceapă; straturi şi straturi de personalitate; şi în spatele tuturor acestor staturi este ascunsă esenţa.

            Acea esenţă este ca goliciunea, vid. Este mai mult ca nefiinţa decât ca fiinţa, pentru că fiinţa are o limitare, o graniţă la ea. Dar acel miez cel mai intim nu are nici o graniţă, nu are nici o limitare, este doar libertate, o curgere liberă a energiei, infinită în dimensiunile sale.

            Dacă cineva nu continuă să-şi decojească straturile de personalitate până la capăt, şi nu redescoperă esenţa sa, el rămâne cu o minte bolnavă. A avea o minte bolnavă înseamnă a fi blocat undeva, îngheţat undeva. Mintea bolnavă înseamnă a fi blocat. Este un impas – este exact cum sună cuvântul: nu poţi să treci prin asta. Eşti blocat. Nu ai o libertate de a curge şi de a fi, şi de a nu fi. Eşti forţat să fii ceva anume. Eşti mai mult ca o piatră tare decât ca un râu.

            Libertatea este sănătate. A fi blocat, înţepenit, înseamnă boală. Şi toată lumea, aproape toată lumea, este bolnavă. Rar se întâmplă ca cineva să-şi facă curaj să pătrundă până la miezul cel mai intim al nefiinţei. Atunci el devine  întreg, sănătos, sfânt.

            Trebuie să înţelegem aceste straturi pentru că însăşi înţelegerea este o forţă vindecătoare. Dacă înţelegi exact unde eşti blocat, blocajele încep să se topească – acesta este miracolul, miracolul înţelegerii unui lucru. Însăşi înţelegerea îl ajută să se topească. Nici un alt lucru nu trebuie făcut. Dacă chiar ştii cu exactitate, dacă poţi să indici unde eşti blocat, unde eşti îngheţat, unde există impasul, atunci doar fiind conştient de el, cunoscându-l în totalitatea lui, începe să se topească.

            A cunoaşte este o forţă vindecătoare. Şi odată ce începe să se topească îţi recâştigi din nou curgerea. Devii curgător!

            Primul strat al personalităţii tale este cel mai superficial – stratul formalităţilor, al sociabilităţii. Este necesar; nu este nimic greşit în el. Întâlneşti o persoană pe drum, cunoşti persoana, dacă nu spui nimic, şi nici el nu spune nimic, nici o formalitate socială nu este îndeplinită, amândoi vă simţiţi stânjeniţi. Ceva trebuie făcut. Nu înseamnă că tu chiar asta vrei să spui, dar este un lubrifiant social; deci primul strat îl numesc: STRATUL LUBRIFIANTULUI. Ajută la reducerea asperităţilor. Este stratul lui: „Bună dimineaţa; Ce faci? Minunat! Bine! Bună vreme! Atunci, ne mai vedem;” acest strat. Asta e bine! Nu e nimic greşit în el. Dacă îl foloseşti, este minunat. Dar dacă eşti folosit de el, şi ai devenit îngheţat în el, şi ai pierdut orice contact cu fiinţa ta cea mai intimă, nu te mişti niciodată dincolo de asta, atunci eşti blocat, ai o minte bolnavă.

Plantele sacre

Plantele sacre nu sunt o cale spirituală. Plantele sacre sunt Porţi către noi înşine. Realizarea de Sine, sau nimeni nu face în locul nostru. Divinitatea interioară – o experienţă. Plantele sacre – uneltele pe care ni le-am dat pentru a crăpa armurile iluziei. Nu există secrete esoterice. Totul este la lumină.
Dacă nu ar fi fost experienţele cu plante sacre, noi nu am fi fost ceea suntem astăzi, în felul în care suntem astăzi. Nu am fi reuşit să trăim propriul nostru Adevăr de Sine. Am primit un ajutor imens. Conştiinţa noastră şi-a oferit, de la nivelul Sufletului, experienţele cu plantele sacre pentru a deschide nişte porţi prea înţepenite, prea sudate de obişnuinţa fiecărei zile. Plantele sacre, ciupercile mexicane mazatece, Ayahuasca şi altele nu au făcut decât să deschidă nişte porţi prin care noi am putut arunca o privire în noi înşine. Odată întorşi acasă nu am făcut decât să redeschidem aceste porţi. Ştiam drumul. Odată expansiunea trăită, nu mai ai nevoie de nimic, nu mai ai nevoie de plante, de ritualuri, ai nevoie numai de încredere în tine şi în propria ta trăire. 

Deci, plantele sacre sunt porţi către conştiinţă. Plantele sacre sunt necesare doar atunci când suntem prea înţepeniţi în minţile noastre, în credinţele noastre, în realitatea noastra restrictivă, atunci când gandurile noastre, mecanismele noastre, obisnuinţele noastre au devenit ca nişte armuri prin care lumina spiritului nu mai pătrunde. Plantele sacre se pricep să spargă propriile noastre armuri, armuri ale fricii şi ale convenţiei.

Plantele sacre nu sunt un drum spiritual. Nu sunt o cale a devenirii de sine. Ele nu asigură în nici un fel evoluţia, nu fac nimic în locul nostru. Nimic. Ele doar ne ajută să ne privim clar pe noi înşine. Plantele sacre ne ajută să desluşim propriile noastre cotloane, ne pun faţă în faţă cu fricile, cu adevăratele cauze ale bolilor noastre, ne pot arăta felul în care noi înşine am generat umbrele noastre interioare. Dar nu fac nimic mai mult. Nu fac în locul nostru. Nu ne vindecă, ci ne pun în situaţia de a ne vindeca singuri, de la cele mai subtile niveluri ale noastre. De aceea plantele sacre sunt doar porţi către noi înşine.

Plantele sacre nu sunt pentru cei slabi de inimă, pentru cei nevolnici, pentru aceia care caută vindecarea în exteriorul lor, pentru cei care cred că trebuie să fie salvaţi de cineva, ci pentru aceia care au înţeles că am venit aici, în această dimensiune a încarnării, a densităţii şi a biologiei, pentru experienţa în sine, pentru a evolua, pentru a ne transforma. Sunt doar porţi şi nu o cale spirituală, pentru că ele doar ăţi arată adevărul despre tine însuţi. Restul trebuie să-l faci singur. Ele îţi arată cine eşti cu adevărat, care este natura ta, puterea ta adevărată de creator absolut al realităţii tale. Asta înseamnă asumare de sine, încredere în sine, conştienţa că este în puterea noastră să dizolvăm umbrele pe care noi înşine le-am creat. Plantele sacre nu sunt pentru aceia care cred că iluminarea interioară, sau ascensiunea este un proces care se poate face urmând “7 paşi” şi o anumită tehnică, ci pentru aceia care au intuiţia propriei lor forţe interioare.

Vine o zi pentru fiecare când înţelege că toate abordările exterioare, toate căutările exterioare sunt inutile. Sunt iluzie. Vine o zi pentru fiecare în care apare intuiţia că o parte din noi înşine a rămas pe dinafară şi necesitatea absolută a reunificării, a reunirii cu propriul nostru suflet. Atunci este momentul pentru poarta plantelor sacre. Este momentul în care ne-am săturat să fim despărţiţi de noi înşine. În acel moment, ajutorul pe care ni-l pot da aceste spirite vechi cât planeta este inestimabil. Au darul de a ne face să vedem prin straturile succesive ale iluziei, dincolo de aceasta, în Adevărul de Sine.

Există oameni care au lucrat cu plante sacre şi care nu au reuşit apoi să integreze adevărurile trăite, căci nu acceptă schimbarea. E ok. Porţile s-au deschis, Adevărul a fost exprimentat, dar odată întorşi în realitatea 3D, ei refuză acest adevăr sau nu au curajul să-l asume. Ei sunt aceia care se vor întoarce mereu la plante ca la un pahar de vin, care cred confundă ritualul sacru cu un “trip” şi lumile spirituale absolut reale, cu halucinaţia. Ei nu vor trece dincolo de vălul iluziei. La polul opus suntem noi. Facem călătorii puţine şi fiecare dintre ele este o revelaţie suficientă pentru a schimba totul. Noi ştim faptul că schimbarea, transformarea, este o chestiune personală. Că nu va veni nimeni, niciodată să ne spună “sunt aici să te scot din iluzie şi să-ţi arăt adevărul despre tine”, căci adevărul este prezent permanent, doar că nu-l putem vedea. Suntem aici pentru a invăţa să vedem Adevărul de Sine. Plantele fac posibilă scuturarea de iluzie dar restul este pentru noi să facem.

sursa

ayahuasca

George Carlin

"Salvarea planetei " - George Carlin

Ameninţare mortală asupra României

Printre obligaţiile părţii române în acordul cu FMI există una de o gravitate excepţională. Gravitate ce rezultă din însuşi faptul că se referă cu totul netransparent, chiar camuflat sub o formulă care nu spune concret nimic, la problema delicată, am putea spune incendiară, a forţei de muncă! Este numită aproape banditesc "flexibilizarea" pieţei forţei de muncă. Ce se ascunde de fapt sub această formulă deliberat ambiguă?

În primul rând, cererea capitalului străin - susţinută şi de majoritatea patronilor români, inclusiv la nivelul unora dintre patronate - de a se statua o deplină libertate a angajatorilor la angajarea şi concedierea forţei de muncă. Deci, mai pe şleau spus, concedierea angajatului să se facă fără notificări şi justificări. Până aici vrea, de fapt, capitalul să împingă lucrurile folosindu-se de unele rigidităţi într-adevăr existente ale Codului Muncii, care apără nejustificat salariatul în caz de abateri de la disciplina muncii. 

Statuarea unei reguli a lipsei de reguli ar întoarce forţa de muncă din România în perioada capitalismului primitiv abia ieşit din Evul Mediu şi relaţiile dintre muncă şi capital în epoca luptei crâncene pentru drepturile elementare ale forţei de muncă. Inutil de subliniat că salariatul român ar deveni un fel de sclav modern în propria ţară.

În al doilea rând, este vorba de presiunile încă şi mai articulate ale capitalului străin - demers la care se asociază, dintr-o evidentă eroare strategică, şi reprezentanţi ai capitalului românesc - de a se elimina reglementarea legată de generalizarea aplicării de către toate companiile a prevederilor din contractele colective de muncă la nivel naţional. Capitalul românesc se păcăleşte dacă admite o asemenea eliminare, care ar obliga doar companiile semnatare să respecte prevederile cu pricina. S-ar păcăli pentru că, într-o lipsă totală de reguli, ar fi al doilea pierzător, după forţa de muncă autohtonă, iar capitalul străin, cu forţa sa financiară mult superioară, ar fi singurul câştigător.

În sfârşit, la limită, ar fi vorba de abandonarea reglementărilor privind salariul minim. Susţinerea acestei abandonări de către capitalul autohton ar fi cea mai mare capcană în care ar intra. Dacă muşcă momeala - considerând că scapă de presiunea unei anumite salarizări a angajaţilor - capitalul autohton va rămâne doar să văcsuiască pentru vecie ghetele capitalului străin. 

Creşterea salariilor constituie singura modalitate de a prelua măcar ceva în interesul ţării din profiturile uriaşe realizate aici în regim bananier de către capitalul străin, iar salariul minim este unica pârghie pentru împingerea în sus a salariilor. Dispariţia legală a salariului minim va marca îngenuncherea totală şi definitivă nu doar a forţei de muncă româneşti, dar şi a ţării înseşi.

Rămâne o mare curiozitate ce va accepta din toate acestea guvernul de la Bucureşti. În reglementările din domeniu nu este vorba de lupta pentru stabilitate financiară prin măsuri de austeritate, ci de lupta pentru supravieţuire naţională. Un pas greşit, care, orbit de probleme pe termen scurt, nu încearcă să întrevadă consecinţele pe termen lung, poate uşor reprezenta un act de trădare a intereselor naţionale.
Pentru capitalul străin lucrurile sunt clare şi simple. Statutul forţei de muncă din România trebuie să fie acelaşi cu statutul deja existent de ţară bananieră al României. Statutul de ţară membră a Uniunii Europene nu va ajuta România cine ştie ce.
de Ilie Serbanescu

Frica

Nu incerca sa fii prea „perfect"! Fii tu insuti! Si astfel te relaxezi. Nu controlezi. Nu actionezi din frica.
M-am intrebat intotdeauna de unde provine frica. Stim ca frica este contraproductiva.
Si toata frica provine de la controlorul sef : TU = Sentimentul de sine sau „eu" - de care in practica budhista incercam sa ne detasam prin non-sine/non-eu.
Uita de tine, uita de persoana de langa tine, nu asta este important! Important este „noi", relatia!
Nu persoana „eu", nu cealata persoana. Intotdeauna importanta e relatia.
Dar, cata vreme vom avea un sine, un eu, va exista intotdeauna frica. Pentru ca sentimentul tau de sine e construit treptat, in timp, prin prestigiu, reputatie, cine crezi tu ca esti, cat de bun esti la asta, ce minunat esti la cealalta, toate priceperile si punctele tari – asta crezi tu ca esti TU!
Cand faci o greseala, ce spui? „Azi nu ma simt eu!" „Nu acesta sunt eu cu adevarat!"
Intotdeauna crezi ca TU esti numai lucrurile bune din conglomeratul care esti!
…
Intotdeauna noi ne facem un merit pentru succese si ne condamnam greselile „Acesta nu sunt eu!" „Ma simteam putin rau" „Nu eram chiar in buna dispozitie (in cea mai buna forma)!" In acest fel ne construim un sentiment de sine, un sentiment de „eu". De aceea suntem atat de infricosati cand suntem aproape (pe cale) sa ne pierdem reputatia. Cand suntem pe cale sa facem ceva care nu se potriveste cu cine credem ca suntem. Si aceasta frica de ridicol, frica de rusine, frica de a te bloca - asta e una dintre cele mai mari frici, care ne opreste sa ne relaxam si sa ne bucuram de compania celorlalti oameni.
Multi oameni nu vorbesc o limba straina deoarece se tem sa pronunte gresit sau sa greseasca intelesul unui cuvant. Si sa se simta stanjeniti.
Ajahn Brahm spune ca el nu are nici o teama! El incearca orice limba, si nu are importanta ca incurca cuvintele si spune ceva stupid. Pentru ca, daca oamenii rad, inseamna ca i-a facut fericiti! Asa ca, daca a spus ceva stupid, pentru ca e un idiot, nu e asta un act de compasiune pentru celelalte fiinte?
…
Cand fac o greseala, unii oameni se simt teribil de stanjeniti: „sa nu spui la nimeni!" Iar el foloseste ce au spus ei ca subiect in cuvantarile de vineri! De ce va e frica sa faceti o greseala?
Unul din lucrurile care i s-a spus cand era profesor la scoala – si acesta e un lucru minunat pentru viata – „daca faci o greseala, un lucru prostesc, si faci oamenii sa rada, sa razi si tu! Si asta inseamna ca lumea nu rade de tine, rade impreuna cu tine!"
Si prin asta depasesti o mare parte din teama.
…
Toti oamenii fac greseli! Asa ca nu-ti ascunde greselile – spune tuturor! Spune lucrurile stupide pe care le faci! Cand faci prostii si razi de ele, inseamna ca nu te temi sa faci prostii in viitor.
Reputatia ta nu este asa de importanta! Poti fi uman. Faci o greseala si razi de ea! Poti vedea cum poti fi in pace cu tine insuti, cand nu trebuie sa fii perfect. Ceea ce inseamna ca nu te temi sa faci greseli.
Manastirea lor e un loc de pe Pamant unde ti se permite sa faci greseli. Multe greseli.
Psihologic, cand le permiti oamenilor sa faca greseli, cu greu fac vreuna. Iar cand te temi de ce s-ar putea intampla daca faci o greseala, faci o multime de greseli!
Ti-e frica sa faci greseli? Aceasta e frica ta! Asa ca depaseste-o. Abandoneaz-o/renunta la ea. Nu are importanta ca faci greseli! E ok.
Poti sa adormi cand vorbeste el, chiar sa sforai!
…
Sa nu ai nici o teama! Iar cand nu ai nici o teama nu controlezi. Cand nu controlezi - abandonezi. Si atunci cand abandonezi/renunti ai atat de multa pace in viata! Atat de multa fericire in viata. Curgi cu viata. Nu faci planuri. Esti mai adaptabil cand nu te temi.
Fricile atunci cand meditezi.
Cand iti este frica - devii tensionat. In loc sa-ti fie frica, atunci cand meditezi - sa nu ai planuri; sa nu-ti doresti sa castigi ceva; nu trebuie sa ajungi nicaieri. Doar sa fii! Relaxeaza-te! Fara nici o frica de ce s-ar putea intampla.
Nu te teme (ca-ti pierzi corpul)! Nu e corpul tau! A venit de la mama si tatal tau, si vei renunta la el in cele din urma. Corpul nu e al tau.
Frica vine intotdeauna pentru ca gandesti ca detii ceva.
Noi suntem foarte atasati de gandirea noastra si ne simtim foarte ciudat cand nu se intampla nimic in spatiul dintre urechile noastre – acolo unde se afla a doua noastra gura, in creierul nostru. Mereu gandind, mereu plangandu-se.
Nu esti gandirea ta!
Sa nu te temi nici chiar cand se opreste vointa ta.
In meditatia adanca afli ca nu detii nimic. Asa ca, daca nu detii nimic, abandoneaza totul! Lasa totul sa dispara!

Meditatia este despre „a nu controla". A nu-ti fi teama, stiind ca ai pus toata bunatatea si mindfulness in acest moment – nu trebuie sa-ti fie frica de nimic.
Fiintele iluminate nu au frica. Au renuntat la frica! Nu o mai vor. E fara valoare, fara folos, inutila. De ce sa-ti fie frica? Orice se intampla - e ok!
Asa ca de ce ti-e frica in viata? Merita sa-ti fie frica de acel lucru? Pune in loc ceva pozitiv. Si chiar nu te mai gandi, fii doar in acest moment cat de mult poti. Nu planifica, doar fii bun, fii mindful – e cel mai bun plan pe care il poti avea pentru viitor. Vei vedea ca lucrurile merg mult mai lin cand te opresti din a te ingrijora in privinta lor.
Viata merge chiar mai bine fara tine! Adica fara controlul si interferenta ta. Nu interfera cu viata! Viata stie ce sa faca. Bucura-te de calatoria in care esti pasager. Si opreste-te din a striga la sofer!
…
Insusi cuvantul „asteptare" expect inseamna sa privesti in afara acestui moment. Privim prea mult in afara. Ar trebui sa in-spect (privim in interior) mai mult! [joc de cuvinte ex-pect a privi in exterior - in-spect a privi in interior]
Cu alte cuvinte priveste cum te simti in acest moment, ce se petrece.
Daca nu primesti slujba, nu conteaza! Esti in viata, sunt multe alte slujbe. Ei si! Vine intotdeauna si alt autobuz! Peste cateva minute! Poate unul mai bun!
Sa nu ai nici o asteptare! Pentru ca nu stii ce se va intampla. Lasa sa se intample ca sa vezi ce se intampla pe urma.

mindfulness: starea de atentie constienta asupra momentului prezent, impreuna cu reamintirea instructiunilor asupra a ce ai de facut.

Letting Go of Fear by Ajahn Brahm

Hamburgerul bionic de la McDonald's

Desi clipul ( care arata cum hamburgerul de la McDonald's nu s-a descompus nici in 20 ani)  a fost postat in 2007 si a ajuns la peste 2 milioane de accesari, mainstream media nu a scos un cuvant despre asta.
Abia recent, dupa ce un artist a reluat povestea unui hamburger de la Mcdonald's ce nici dupa 6 luni nu se descompusese, CNN si Washington Post au preluat si ei stirea in sfarsit.

Nu mai sustineti sistemul - masuri concrete

Gerald Celente, cu sfaturi pentru americani, dar e valabil oriunde in lume:

Proletari din toate tarile, uniti-va! -

Claude Karnoouk
Asa cum cei mai lucizi dintre noi vor fi priceput-o mai de mult, solidaritatea internationala intre muncitori a fost una dintre marile iluzii care au ocupat finele secolului al XIX-lea si aproape trei sferturi din secolul al XX-lea… Stiu, asta nu le-a prea placut tovarasilor din Partid, care ajunsesera sa repete ca papagalii aceasta fraza devenita slogan sec si totalmente ideologizat si nu mai era buna decat sa ascunda strategiile si tacticile URSS-ului de a-si impune absoluta dominatie internationala. O dovada este faptul ca a II-a Internationala n-a reusit sa impiedice razboiul din 1914-1918. In Franta, cu exceptia lui Jaurès, care s-a opus ferm intrarii Frantei in razboi si a fost, ca atare, asasinat, socialistii au votat cu mult entuziasm declaratia de razboi; social-democratia germana, si ea la fel de entuziasta, cu exceptia lui Karl Liebknecht si a Rosei Luxemburg, a dat tot girul razboiului… Toti, cu rarisime exceptii, au consimtit la ceea ce avea sa devina prima dintre marile hecatombe ale istoriei contemporane, cu victime fara precedent din randul claselor populare, si una dintre cauzele – poate cauza principala – a revolutiilor bolsevice din Rusia, Germania si Ungaria. De fapt, nicio organizatie muncitoreasca, partid politic sau sindicat socio-democrat nu s-a desolidarizat autentic de interesele Statului – ca forma abstracta si concret-transcendenta care intruchipa lupta pentru putere a claselor burgheze dominante din statul-natiune (1).

La fel s-a intamplat in 1939, in ajunul celui de-al doilea macel mondial, unul de o si mai mare amploare: nimic nu s-a pus in calea inexorabilei dinamici a razboiului, tatonat printr-un triplu joc de repozitionare al englezilor, francezilor si germanilor contra sovieticilor (2), caruia nazistii i-au pus capat declansand brusc ostilitatile, cu scopul de a obtine controlul total asupra Europei si a Uniunii Sovietice. De aceasta data, inca si mai putin decat in 1914, din cauza instrumentalizarii concrete si simbolice a siglei URSS ca patrie a proletariatului international, organizatiile muncitoresti – care fusesera aproape reduse la tacere in Germania nazista – au fost incapabile sa mai intreprinda ceva in afara clampanelilor pacifiste curente. Non-interventionismul social-democratilor, cu Blum in frunte, si apoi retragerea Brigazilor Internationale din Spania demonstrasera slabiciunea miscarii muncitoresti europene. Proletarii care, in Franta, in 1936, formasera Frontul Popular, s-au lasat ametiti de opiaceul concediilor platite (existente deja in Germania si in URSS); e adevarat ca „fusesera castigate saptamani de odihna binemeritata”, dar e tot atat de adevarat ca aceasta victorie sociala a obnubilat enormele tensiuni internationale si pericolele generate de frustrarile acumulate de perdantii Tratatului de la Versailles, Saint Germain si Trianon.

De aci incolo, istoria a inceput sa-si agite talazurile. Razboaiele au curs unul dupa altul, dezvoltarea economica si consumul s-au intensificat – la un asemenea nivel incat ameninta sa devina unicul orizont de asteptare al indivizilor. In cursul celebrelor, glorioaselor decenii ’30 si ’40, tari ca Franta, Italia, Belgia si partial Spania au trecut de la stadiul unui arhaism in acelasi timp rural si industrial, la un capitalism de tipul al treilea – acela al dominatiei absolute a banului si al consumului de masa generalizat: masina, televizor, aparate electrocasnice, concedii platite si calatorii de tot felul. S-a ajuns la generalizarea unei economii a dezmatului consumist sprijinit pe o politica de credite din ce in ce mai relaxat distribuite, care alimenteaza iluziile de independenta ale indivizilor, dar, in acelasi timp, fragilizeaza sistemul bancar mondial indata ce, dintr-un motiv sau altul, apare deficitul de plata.

Si apoi, buf! URSS-ul implodeaza, iar Occidentul, aflat in plin proces de restructurare a capitalismului sau financiar la nivel planetar, nu mai de facut fata modelului alternativ si puternic contradictoriu al capitalismului de stat redistributiv. Drumul ii e larg deschis si astfel isi intensifica procesul de dominatie (unii il numesc mondializare, altii – globalizare). Rezultatul a fost o interpenetrare, o simbioza intre fortele economice dominante, puterea politica si administratie, plus vicioasele relatii cu banul murdar (3).