Acordul cu FMI: bilant dramatic

Spiritele de gluma facute de d-l Franks de la FMI la adresa economiei din Romania nu exprima altceva decat cinismul cu care stapanul de o anumita factura intelege sa-si trateze sclavul cazut la pamant. Sclav care nici macar nu se razvratise. Dar pe care stapanul, spre luarea aminte a altor sclavi de pe mapamond, l-a trantit la pamant lovindu-l sistematic in toate partile si din toate partile.
Parabola folosita de d-l Franks cu privire la economia din Romania - “operatia reusita, pacientul mort” – este de fapt visul FMI, caci stabilitatea economica urmarita – si, spune d-l Franks, obtinuta in Romania – este realizata cel mai bine cand sistemul fizic sau social la care se refera ajunge in echilibru total, adica moare.

Victoria FMI asupra economiei din Romania, trebuie sa o recunoastem, este totala.

Tot ceea ce FMI si-a propus a si realizat!

Primul obiectiv – nu cel mai important, dar esential pentru atingerea celorlalte si oricum cel dintai in plan cronologic – a fost acela ca statul roman, pe cheltuiala sa, sa aduca din afara (si FMI s-a oferit generos sa-i dea imprumutul) la dispozitia firmelor straine din Romania finantarea pe care in contextul crizei acestea o pierdusera din chiar partea mamelor lor din Occident.

Punct ochit, punct lovit!

Rezultatul concret: firmele straine nu au mai rostogolit pe cheltuiala lor datoriile subsidiarelor lor din Romania, care au continuat sa se finanteze din banii pusi la dispozitie de statul roman.

De platit, plateste acesta din urma, de fapt contribuabilii sai, salariatii sai, pensionarii sai, prin taierile de salarii si programe sociale si prin majorarile de impozite. Bancile straine, placa turnanta a acestei nelegiuiri economice, pot trai bine mersi de acum incolo cativa ani fara economia despre care se stie ca nu are de unde sa mearga.

Indatorarea a trecut pe capul sectorului public, care va contracta mereu mai multe imprumuturi de la bancile straine din afara sau din Romania nu pentru a dezvolta cumva tara, ci pentru a plati datoriile vechi. Sa recunoastem ca este o miscare maiastra!

Atat de minunata incat ar fi fost si pacat ca, dupa operatie, pacientul sa mai si traiasca!

Principalul obiectiv – care este in curs de realizare, dar a carui atingere nu era posibila decat dupa crearea situatiei economice pe care o presupunea reusita in privinta obiectivului anterior – estesclavagizarea relatiilor de munca in Romania.

Aflat in pierdere de pozitie din cauza democratizarii tehnologiilor care au putut astfel sa se uneasca cu forta de munca ieftina in diverse tari emergente, capitalul international a pornit o adevarata ofensiva impotriva muncii din propriul spatiu.

In joc este modelul social din tarile dezvoltate si cuceririle istorice ale muncii din aceste tari.

Sclavagizarea din nou a relatiilor de munca, ce reprezinta obiectivul major al capitalului international in perioada actuala, are nevoie de un experiment.

Romania – aflata la periferia sistemului, dar totusi in Europa – ofera un teren excelent de experimentare.

Caci experimente in tarile centrului sunt deocamdata excluse. Nu se pot face incercari aici decat dupa niscai brese create la periferie.

D-lui Franks i s-a incredintat o misiune importanta in Romania. De aici si aroganta cu care isi trateaza asa-zisii interlocutori.

Sclavagizarea relatiilor de munca este cadoul principal facut de FMI capitalului, dar nu singurul.

Este obligatoriu de subliniat: capitalului strain!

Pentru ca, din pacate, capitalul autohton, desi in ce priveste relatiile de munca a pus botul la unele masuri impuse de capitalul strain, se alege doar cu faramituri! Un cadou masiv pentru capitalul strain este liberalizarea ceruta expres de FMI la gaze naturale.

Aceasta inseamna desfiintarea cosului pe baza caruia se calculeaza preturile la gaze pentru consumatori si care, format fiind precumpanitor din gaze exploatate intern, permitea pana acum un pret de livrare cat de cat rezonabil.

Liberalizarea implica alinierea preturilor interne la pretul gazelor din import si deci practic dublarea pretului gazului la consumatori, inclusiv la cei casnici care beneficiau pana acum de preturi reglementate, si nu liberalizate.

Castigatori neti care isi vor umple buzunarele sunt trei companii straine: OMV, care exploateaza jumatate din gazele lasate de Dumnezeu romanilor si care cerea de mult respectiva aliniere, si cele doua companii GDF (franceza) si E.ON (germana) de distributie a gazelor si care zbierau cat le tinea gura la Autoritatea de reglementare sa fie majorate tarifele la consumatorii casnici.

Sa nu uitam nici cadoul pe care FMI il face investitorilor privati, obligand statul roman, aflat la ananghie, sa privatizeze pe nimic active intregi sau pe bucati din companii strategice atatea cate au mai ramas dupa jaful, facut tot sub presiune externa, in jalnica si oneroasa campanie “vreti aderarea (la UE), dati economia”, in care s-au externalizat fara noima intreaga exploatare a petrolului, jumatate din exploatarea de gaze, distributiile de electricitate si distributiile de gaze naturale.

Acum, vizate sunt CFR Marfa, Oltchim si pachete substantiale de actiuni din Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica.

Vai ce a ajuns biata Romanie! FMI a manevrat de o asemenea natura incat vinderea acestor ultime mobile din casa a devenit obligatorie, caci altfel statul roman n-ar avea din ce rambursa chiar imprumutul masiv de la FMI-UE.

Sa fie clar, FMI, in al doilea acord, nu mai da bani Romaniei nu pentru ca Romania nu ar mai avea nevoie, ci pentru a o obliga sa se imprumute de la bancile straine din strainatate sau din tara.

Acesta este de fapt cel mai mare cadou facut de FMI capitalului privat strain! Sa-i fie de bine, caci noua ne va fi doar din rau in mai rau!

Ilie Serbanescu