La arme

Ajunge văicăreala, popor român la arme
Ajunge rugăciunea şi jalbele la poartă,
Nu aştepta pomană când stâncile se sfarmă,
Nu ai de-ales române, tu eşti stăpân pe soartă!

De ce suporţi minciuna şi vorbele deşarte
Când clasa hrăpăreaţă te-a-ngenuchiat cu sila,
Ia sapa şi securea şi singur fă-ţi dreptate,
Nu te sfii să spânzuri în piaţă camarila.

Nu te-amăgi cu vorbe oculte din scriptură,
Biserica şi popa îţi predică de moarte,
Ridică eşafoduri, condamnă impostura,
Ea te ţine de veacuri în neguri fără carte.

Cu rugăciuni la ceruri ei zilnic te îmbată,
Cu vorbe globaliste, cu-o lume fără ţară,
Nu te lăsa sedus de-o vorbă idolatră,
Renunţă să mai duci o viaţă băjenară.

La arme fraţi români cu inima vitează.
Amanetând o ţară la hoarde migratoare
Mai toţi parlamentarii te vând şi te trădează,
Şi pentru tine casa acum e o-nchisoare!

Când ţara e condusă de hoţi şi haimanale,
Când guşti pâinea amară de grâu din altă ţară,
Fă-ţi tancuri din tractoare, din seceră pistoale,
Nu vezi că ne vândură şi Roşia Montană!

La arme rupeţi lanţuri, ucideti camarila
Nu aşteptaţi zadarnic pe Dumnezeu cu mila!

Virgil Ciucă
Woodhaven, New York,
august 30, 2010