Aeroportul din Rotterdam, 2009. Un lot de Potasiu Losartan (un ingredient activ utilizat în producția de medicamente anti-hipertensive), trimis din India și exportat în Brazilia, e confiscat de poliția vamală olandeză, la cererea unei companii care susține că deține un patent pentru Losartan în Țările de Jos. Losartanul nu este protejat prin patente nici în India, nici în Brazilia (ba chiar exact în 2009 a intrat în domeniul genericelor), iar decizia autorităților olandeze stabilea un precedent periculos în aplicarea unor reglementări europene interne asupra unor bunuri în tranzit, în cazul cărora nici o lege din țara-sursă ori țara-țintă nu era încălcată. Cele 560 kg de Losartan au fost ținute de olandezi timp de 36 de zile și pe urmă expediate înapoi în India. Indienii, brazilienii și experții în sănătate au descoperit brutal limitele chiar și ale Declarației de la Doha: Losartanul nu e patentat în aceste țări pentru că, în scopul protejării sănătății publice și al asigurării accesului universal la medicină, Declarația de la Doha permite membrilor Tratatului TRIPS (înțelegerea internațională privind drepturile intelectuale administrată de Organizația Mondială pentru Comerț) să-și stabilească reguli proprii pentru acordarea de licențe[i].
Iar documentele făcute publice de WikiLeaks exprimă clar ideea centrală a ACTA: „intenţia acordului este să rezolve problemele referitoare la proprietatea intelectuală ale unor terţe-părţi precum China, Rusia şi Brazilia“ și țările în curs de dezvoltare, în general, în cazul cărora „portițele“ tratatelor internaționale în care sînt implicate direct reprezintă o amenințare pentru profiturile companiilor euro-americane.
Felul în care Tratatul Comercial Anti-Contrafacere (ACTA) afectează producerea și distribuția de medicamente generice e un subiect mai puțin spumos decît partea referitoare la internet – s-ar putea, totuși, să fie chiar mult mai important. Măcar din două motive, la nivel național: în România, compensarea integrală a prețului medicamentelor prescrise se aplică doar genericelor (atunci cînd ele există) – deci restrîngerea accesului la ele înseamnă costuri crescute pentru cei bolnavi –, iar pînă acum, nici un reprezentant al autorităților sau al mediului politic nu a părut dornic ori capabil să spună ce efecte va avea ACTA asupra industriei farma de la noi.
Medicamentele generice sînt acele produse farmaceutice care nu diferă de medicamentul de marcă/ de referință/ dezvoltat clinic sub licență în ce privește compoziția chimică și dozajul componentelor, calea de administrare (orală, injectabilă etc.), caracteristicile de calitate și eficacitate, și utilizarea recomandată.
Genericele sînt copii, identice și bioechivalente, ale unor medicamentele de referință, pentru producerea cărora nu este nevoie de teste clinice (prin urmare, sînt mult mai ieftine decît cele „originale“, pentru că producătorul nu trebuie să-și acopere costurile de cercetare), care pot fi manufacturate sub felurite denumiri, în principal, atunci cînd patentul și perioada de protecție exclusivă asupra medicamentului de referință încetează (de regulă, după 9-12 ani de la intrarea propriu-zisă în fabricație) sau dacă deținătorul patentului renunță la acesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu