Cosbuc

Flămand si gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai bătut
Si caine eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legămant
Să-ti fim toti caini, loveste-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Si ham de cai, si jug de boi
Dar vrem pămant!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băietii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Injuri ce-avem noi drag si sfant:
Nici milă n-ai, nici crezămant!
Flămanzi copiii-n drum ne mor
Si ne sfarsim de mila lor
Dar toate le-am trăi usor
De-ar fi pămant!

De-avem un cimitir in sat
Ni-l faceti lan, noi, boi in jug.
Si-n urma lacomului plug
Ies oase si-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ati scos
Din case goi, in ger si-n vant,
Ne-ati scos si mortii din mormant;
O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pămant!

Si-am vrea si noi, si noi să stim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-si vor bate-ai vostri joc
De noi, dacă murim.
Orfani si cei ce dragi ne sant
De-ar vrea să plangă pe-un mormant,
Ei n-or sti-n care sant zăcem,
Căci nici pentr-un mormant n-avem
Pămant si noi crestini suntem!
Si vrem pămant!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e in mani la voi;
Avem un suflet incă-n noi
Si parcă l-ati uitat!
Ati pus cu totii jurămant
Să n-avem drepturi si cuvant;
Bătăi si chinuri, cand tipăm,
Obezi si lant cand ne miscăm,
Si plumb cand istoviti strigăm
Că vrem pămant!

Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi strămosi si tati
Noi mame si surori si frati!
In lături, venetici!
Pămantul nostru-i scump si sfant,
Că el ni-e leagăn si mormant;
Cu sange cald l-am apărat,
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat
Noi vrem pămant!

N-avem puteri si chip de-acum
Să mai trăim cersind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpani luati din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfant,
Să vrem noi sange, nu pămant!
Cand nu vom mai putea răbda,
Cand foamea ne va răscula,
Hristosi să fiti, nu veti scăpa
Nici in mormant!