Atentatul de la Boston - inscenare a guvernului american

A fost o inscenare, o operatiune false flag : ruscacul care a explodat este negru. Al tinerilor frati este gri. Cel explodat are un mic dreptunghi alb in mijloc, ce se observa in poze, la fel ca si ruscacele trupelor de securitate de la fata locului. Doi la mana, dupa explozie, cecenii inca aveau rucsacele in spate, conform imaginilor de la fata locului.

Nici un individ din trupele de securitate aflate la fata locului in timpul maratonului nu a sarit sa ajute vreun ranit. Doar politia si personalul medical. Trupele de securitate s-au retras in spate si comunicau pe telefoanele mobile, doar privind, fara a ajuta. Ce fel de fiinta umana nu ajuta intr-o asemenea tragedie care se intampla in mod neasteptat in fata ta?

 

My sons hate people who do bombs, they hate terrorists.

He was controlled by the FBI

The special services have framed my children 

Sa-i lasam insa pe altii mult mai profesionisti sa ii faca de ras pe cei de la FBI, prinsi cu mata in sac, intr-un articol remarcabil: FBI prins intr-un paienjenis de minciuni

Alte mici detali (dezvoltate mai pe larg aici) care indica o operatiune false flag a guvernului american:

- martori care arata ca înainte de cele două explozii, atât la punctul de start al maratonului, cât şi la linia de sosire, erau multe echipe de genişti cu câini antrenaţi să detecteze explozibili, precum şi o serie de persoane aflate pe acoperişurile clădirilor din zonă. Fiind întrebaţi ce se întâmplă, poliţiştii au făcut anunţuri repetate, îndemnând oamenii să stea liniştiţi pentru că este vorba despre un exerciţiu de antrenament. Deci, probabil că autorităţile, când au afirmat că exploziile ar putea fi accidentale, probabil că se gândeau la un astfel de “accident”, survenit în timpul acestor exerciţii.



- tehnica folosită mereu în operaţiunile sub steag fals. De fiecare dată când se produce un atentat, forţele de poliţie sau serviciile secrete desfăşoară în zona respectivă un exerciţiu de antrenament care urmează exact scenariul atentatului real.
         - la World Trade Center, New York, din 11 septembrie 2001, exact în timpul atacurilor, NORAD a efectuat exerciţii folosind avioane deturnate ca arme şi având ca obiective World Trade Center şi Pentagonul.
        - atentatele de la metroul londonez din 7 iulie 2005: o agenţie de consultanţă având conexiuni cu guvernul şi poliţia a derulat un exerciţiu pentru o companie anonimă, care se defăşura în zona London Underground, fiind bombardată exact în acelaşi timp şi în aceleaşi locaţii, aşa cum sa întâmplat în viaţa reală, în dimineaţa de 7 iulie.
         -atentatului cu bombă de la Oslo, de pe 22 iulie 2011, în care au murit 8 persoane, urmat de uciderea a  69 de persoane aflate pe insula Utoya de către extremistul de dreapta Anders Breivik: chiar în acel moment forţele de poliţie desfăşurau un exerciţiu care simula un atac terorist.
-Un lucru şi mai ciudat în cazul atentatului din 15 aprilie, de la maratonul din Boston, este faptul că ziarul „The Boston Globe” a publicat pe contul său de Twitter, cu puţin timp înainte, un mesaj în care anunţa că în ziua respectivă va avea loc o explozie controlată, ca parte a unui exerciţiu desfăşurat de echipa de genişti a poliţiei. Dacă ne uităm la data mesajului vom vedea că acesta a fost postat la ora 12:53 PM, deci cu mai bine de două ore înainte de producerea exploziilor! Aveţi aici linkul direct către mesajul de pe Twitter: https://twitter.com/BostonGlobe/status/323886879453892609 Sper să nu fie şters! 
 - au creat o pagina de facebook in memoria vicitimelor atentatului cu doua zile inainte de eveniment.
 - ACTORI:  imaginile video surprinse în momentul uneia dintre explozii. La doar câteva secunde după deflagraţie, doi paramedici se îndreaptă direct spre camera de luat vederi cu un cărucior în care era un copil rănit uşor la un picior şi avea şi un bandaj, iar alţi patru transportau pe braţe un sportiv rănit se pare mai grav .Totul e mai degrabă o filmare pentru o producţie hollywoodiană decât un eveniment neprevăzut care a luat lumea prin surprindere. Întrebarea este, cum au avut timp aşa de repede paramedicii să bandajeze acel copil, în doar câteva secunde, să- l pună în cărucior şi să ajungă cu el exact la timp pentru ca fotografii şi cameramanii să obţină cele mai bune cadre şi unghiuri de imagine? 
De altfel, guvernul a fost prins cu mata in sac ca foloseste ''actori de criza'' si de data asta, intocmai ca si la atentatul trecut din decembrie 2012 de la scoala Sandy Hook. 
In cazul Boston, iata imagini video ce dezvaluie actori angajati pe rol de paramedici sau martori :

De altfel, conform ultimelor cercetari facute de debunkeri asupra atacului de la Boston, barbatul cu picoarele amputate de bomba era tot actor, membrele amputate fiind cu mult timp inainte si nu in urma atentatului, sangele imprastiat pe jos era vopsea,  de asemenea alte asa-zis victime jucau simple roluri. Iar cei doi ceceni arestati sunt doar niste idioti care au picat ''de magarus'', fiind atrasi in jocul FBI-ului si au fost folositi pe post de tapi ispasitori, in fapt ne-existand o bomba cu cuie ci ceva mult mai inofensiv. probabil au existat si raniti, dar nu de amploarea celor propagate de presa.
A devenit un nume notoriu acum in SUA: Jeff Bauman, aratat in pozele din acea zi ca si-ar fi pierdut picioarele in urma exploziei. Cu adevarat domnul actor se numeste Nick Vogt, locotenent in cadrul armatei SUA care si-a pierdut picioarele nu in Boston ci in Kandahar in noiembrie 2011. Teatru pt mintea naiva a redneckului de rand. 

Multe din "victimele" de la explozia pusa la cale de guvernul american sunt angajati ai DHS.

Chiar cei din guvern admit ca folosesc ''actori profesionisti '' sa joace rolul victimelor in simularile teroriste.
Cea mai clara inscenare a unui atac terorist din istorie: Such drills are overseen by the Department of Homeland Security who subcontracts to Israeli companies. They hire actors to wear backpacks with “simulated” explosives in order to test security.
Several “actors” with backpacks containing “simulated” pressure-cooker bombs were spotted and their photographs published. The same thing happened in London when, on July 7, 2005, actors hired by an Israeli company to “play” roles as terrorists with “simulated” bombs in backpacks were credited with killing or injuring over 700 commuters. 
Actori si scene teaterale de la locul atentatului, pregatite cu ....nu prea mare grija

-contextul şi locul alese pentru acest atentat. Maratonul s-a desfăşurat de Ziua Patrioţilor, o sărbătoare cu tradiţie pentru americani şi exploziile s-au produs la linia de sosire chiar în momentul în care mulţi sportivi se pregăteau să o treacă. Ce poate fi mai şocant şi cu impact emoţional, decât să mutilezi nişte sportivi, pentru care mişcarea şi folosirea membrelor este întreaga lor viaţă?
- Bostonul este un oraş ales ca loc de desfăşurare a atentatelor teroriste într-o serie de producţii cinematografice şi de televiziune. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar este un film, lansat în 1994, cu titlul „Teroare în Boston” (Blown Away) în care Tommy Lee Jones interpretează rolul unui terorist irlandez psihopat, care produce mai multe explozii devastatoare în Boston cu bombe construite artizanal.
- Mai există şi o premoniţie a acestui atentat în serialul de desene animate „Family Guy”, într-un episod difuzat cu doua saptamani inainte în care ni se sugerează un atentat cu bombă la un maraton din Boston, declanşat prin apeluri de pe telefonul mobil. Iar numărul exploziilor este două…


Boston Marathon Bombing is Staged Terror Attack 

Stangaciile numeroase din partea operativilor din teren la acest ''atac terorist'' au fost atat de evidente, incat pana si un membru al Camerei Reprezentantilor SUA (Camera Inferioara a Parlamentului) a afirmat in repetate randuri ca atentatele au fost intreprinse de Guvernul SUA.

De asemenea, in acest articol sunt prezentate alte dezvaluiri chiar din interior,  din partea unui fost agent guvernamental ce a lucrat pt FBI, care sustine ca Boston bombings a fost o operatiune a CIA.( expune legaturile stranse dintre unchiul fratilor Tsarnaev - cel ce a aparut pe toate posturile dupa atentat si a condamant actiunea nepotilor sai- si inalti oficiali CIA, a fost pe statele de plata a unor organizatii guvernamentale legate de CIA si de corporatiile petroliere americane ce exploateaza in zona Caucazului,si este insurat cu fiica unui tenebros personaj fost in conducerea CIA, actualmente varf de lance in organizatii globaliste ce lucreaza ca interfata pt CIA si marile corporatii americane)

De ce atata efort pentru o tara de 300 de milioane de oameni? China are 1300 de milioane, de ce nu acolo? pentru ca nu e vorba de controlul celor 300 milioane... e vorba de controlul planetei. SUA dispune in continuare de cel mai avansat aparat de propaganda din istoria planetei. China baga pumnul pe gat, dar america seduce. Chinezii nu se vor putea impune decat cu forta, americanii s-au impus deja cu perfidia. Toata planeta casca gura la americani si americanismul a urcat mai pe val ca niciodata odata cu revolutia digitala, care faciliteaza atat informarea cat mai ales propaganda.
Chiar si daca ar vrea chinezii sa ne vanda ceva, cine dracu intelege chineza? Dar engleza stie toata lumea, fara macar sa fi invatat la scoala. Se culeg in continuare roadele construirii unui imperiu...

 Intre timp, politia militara si trupele speciale intra in mii de case din Boston fara mandat:

Asadar, pana la urma au invadat casele oamenilor, nu Coreea de Nord.

Tot orasul este ''inchis'', ''blocat'' , spun autoritatile, in fapt este Legea Martiala, doar ca nu e decretat oficial:
 
Totul este o demonstratie de forta pentru public, nicidecum o cautare a ''suspectilor'' . Acestia oricum au fost pusi la index si vor fi lichidati, nu inainte de a trece o zi - doua in care trupele politiei militare sa isi faca mendrele pe strazi si in case. Data viitoare, vor inghesui toti locuitorii in taberele FEMA imprejmuite cu garduri de sarma ghimpata, pentru ''a-i proteja'' de ''teroristi''.

''Bine ati venit'' in Cel de-al Patrulea Reich, The New World Order.

La final, iata, cum era e asteptat, auzim ca a fost capturat si al doilea ''suspect'', juniorul. Dar, ce sa vezi..aceasta s-a impuscat singur in gat, deci nu va putea vorbi ori da declaratii. Cat de convenabil...

Intre timp...

La peste o saptamana de la atentat, un articol interesant face o trecere in revista a prinipalelor teorii conspirationiste avansate in legatura cu episodul Boston, unele dintre ele promovate mai mult ca sigur chiar de catre actorii principali din acest joc, si trage o concluzie: indiferent care din teoriile conspirationiste este reala, un lucru este clar: Boston bombings a fost o masinatiune pusa in scena de cei bogati si puternici pentru a fi un catalizator al realizarii obicetivului de a impune Legea Martiala in SUA.

Dupa ce toate s-au incheiat, se sterg urmele:

2 FBI Agents Involved in Dzhokhar Tsarnaev's Arrest "FALL" Out of Helicopter and Die

Agentii FBI au ucis un cecen neinarmat, ce ii cunostea pe  fratii Tsarnaev

 related Conspiratia masacrului de la scoala Sandy Hook

Insurectia care vine - V

- fragmente -

Primul măcel global, care din 1914 până în 1918 a înlăturat o mare porţiune din proletariatul urban şi rural, a fost dus în numele libertăţii, democraţiei şi civilizaţiei. În ultimii 5 ani, aşa numitul „război asupra terorii” cu operaţiunile sale speciale şi asasinările sale plănuite, a fost dus în numele aceloraşi valori. Dar asemănarea se opreşte aici: la nivelul aparenţelor. ..... Libertatea nu mai este un nume scrijelit pe pereţi, deoarece astăzi este mereu urmat, ca de o umbră, de cuvântul „securitate”. Şi e bine ştiut faptul că democraţia poate fi dizolvată în edicte de „urgenţă” cât se poate de simple – spre exemplu, în reinstituirea oficială a torturii în SUA, sau în legea Perben II  din Franţa.

Într-un singur secol, libertatea, democraţia şi civilizaţia s-au întors la stadiul de ipoteze. ... Toate mijloacele folosite în acest scop sunt acceptabile, chiar şi cele mai puţin democratice, cele mai necivilizate, cele mai represive. Acesta este un secol în care democraţia a prezidat regulat peste naşterea regimurilor fasciste, civilizaţia a rimat în mod constant cu exterminarea, şi în care, într-o zi din 1929, libertatea şi-a arătat cele două feţe: un bancher ce se aruncă de la fereastră şi o familie de muncitori care mor de foame. De atunci – să spunem, din 1945 – au fost considerate valide mijloace precum manipularea maselor, operaţiunile serviciilor secrete, restricţia libertăţilor publice şi suveranitatea completă a unei vaste arii de forţe poliţieneşti, în vederea asigurării democraţiei, libertăţii şi civilizaţiei. În stadiul final al acestei evoluţii, vedem primul primar socialist al Parisului aplicând ultimele detalii pacificării urbane cu un nou protocol al poliţiei pentru cartierele sărace, anunţat cu următoarele cuvinte alese cu grijă: „Construim un spaţiu civilizat aici”. Nu mai este nimic de spus, totul trebuie distrus.

Era statelor, naţiunilor şi republicilor se apropie de sfârşit; această ţară care şi-a sacrificat toată viaţa pentru aceste forme este încă împietrită. Furtuna de foc stârnită de simpla propoziţie a lui Jospen „statul nu poate face totul” ne-a permis să întrevedem ceea ce se va aprinde atunci când va deveni clar că statul nu mai poate face de fapt absolut nimic. Sentimentul că am fost păcăliţi este ca o rană care devine din ce în ce mai infectată. Este sursa mâniei latente pe care aproape orice o poate declanşa în aceste zile.

ASTĂZI VESTUL ESTE GI-ul CARE SE IZBEŞTE ÎN FALLUJAH pe un tanc MI Abrams, ascultând heavy-metal la volum maxim. Este turistul pierdut pe câmpiile mongoliene, de care îşi bate joc toată lumea, care ţine strâns cartea sa de credit de parcă ar fi singurul său sprijin. Este CEO-ul care înjură la jocul Go. Este tânăra care caută fericirea în haine, băieţi şi creme hidratante. Este elveţianul activist pentru drepturile omului care călătoreşte în cele 4 colţuri ale pământului pentru a-şi arăta solidaritatea cu toţi rebelii lumii – cu condiţia să fi fost învinşi. Este spaniolul căruia n-ar putea să-i pese mai puţin de libertatea politică o dată ce i-a fost acordată libertatea sexuală. Este iubitorul de artă care vrea să fim copleşiţi în faţa „geniului modern” al unui secol de artişti, de la suprarealism la acţionismul vienez, toţi concurând pentru a vedea cine poate scuipa mai bine în faţa civilizaţiei. Este ciberneticianul care a găsit o teorie realistă a conştiinţei în Budism şi fizicianul quantic care speră că bălăceala în metafizica hindusă va inspira noi descoperiri ştiinţifice.

Vestul este o civilizaţie care a supravieţuit tuturor profeţiilor prăbuşirii sale cu o singură strategie. La fel cum burghezia a trebuit să se nege pe sine ca şi clasă pentru a permite burghezificarea societăţii ca întreg, de la muncitor la baron; la fel cum capitalul a trebuit să se sacrifice ca relaţie de salariu pentru a se impune ca relaţie socială – devenind capital cultural şi capital de sănătate pe lângă capitalul financiar; la fel cum Creştinismul a trebuit să se sacrifice ca religie pentru a supravieţui ca structură afectivă – ca o injuncţiune vagă a umilinţei, compasiunii şi slăbiciunii; aşa şi Vestul s-a sacrificat ca civilizaţie particulară pentru a se impune ca şi cultură universală. Operaţiunea poate fi rezumată astfel: o entitate pe moarte se sacrifică, ca şi conţinut, pentru a supravieţui ca formă.

Individul fragmentat supravieţuieşte ca formă mulţumită tehnologiilor „spirituale” de consiliere. Patriarhia supravieţuieşte atribuind femeilor cele mai rele atribute ale bărbaţilor: determinarea, autocontrolul, lipsa de sensibilitate. 

NU EXISTĂ NICI O „CIOCNIRE A CIVILIZAŢIILOR”. Există o civilizaţie în moarte clinică ce e ţinută în viaţă de tot felul de maşinării de susţinere a vieţii care împânzesc o ciumă ciudată în atmosfera planetei. În acest moment, nu mai poate crede nici măcar într-una din propriile sale „valori”, şi orice afirmare a lor este considerată un act neruşinat, o provocare care trebuie dezmembrată, deconstruită, şi întoarsă la o stare de îndoială. Astăzi, imperialismul Vestic este imperialismul relativismului, al sintagmei „totul depinde de punctul tău de vedere”.

ORICE CONTESTARE SOCIALĂ STRICTĂ care refuză să vadă că lucrul cu care ne confruntăm nu e criza unei societăţi ci extincţia unei civilizaţii, devine complice în perpetuarea acesteia. A devenit chiar o strategie contemporană critica acestei societăţi în speranţa egoistă de a salva această civilizaţie.

PRIN URMARE AVEM UN CADAVRU ÎN SPATE, dar nu vom putea să scăpăm de el atât de simplu. Nimic nu poate fi aşteptat de la sfârşitul civilizaţiei, de la moartea sa clinică. În această privinţă poate interesa doar pe istorici. Este un fapt, şi trebuie tradus într-o decizie. Faptele pot fi îndepărtate, dar decizia este politică. A decide cu privire la moartea civilizaţiei, apoi a lucra la modul în care se va întâmpla: doar decizia ne va scăpa de cadavru.

Nu mai putem nici măcar să vedem cum ar putea începe o insurecţie. Şaizeci de ani de pacificare şi restricţionare a revoltelor istorice, şaizeci de ani de anestezie democratică şi administrarea evenimentelor, ne-au adormit percepţia realului, simţul nostru cu privire la războiul în curs. Trebuie să începem cu recuperarea acestei percepţii.

E INUTIL să fii indignat cu privire la legi făţiş neconstituţionale cum este Perben II. Este futil să protestezi legal împotriva imploziei absolute a cadrului legal. Trebuie să ne organizăm.

E INUTIL să te implici în grupul ăsta de cetăţeni sau în grupul celălalt, în oricare capăt mort al stângii îndepărtate, sau în cel mai nou „efort comunitar”. Fiecare organizaţie care pretinde că contestă ordinea prezentă imită forma, comportamentul şi limbajul statelor miniaturale. Până acum, fiecare impuls de „a face politică altfel” nu a făcut decât să contribuie la răspândirea nedefinită a tentaculelor statului.

E INUTIL să reacţionezi la ştirile zilei; în schimb, ar trebui să înţelegem fiecare raport ca o manevră într-un câmp ostil de strategii ce urmează să fie decodate, operaţiuni menite să provoace o anumită reacţie. Însăşi aceste operaţiuni sunt cele care ar trebui considerate informaţii reale în aceste părţi ale ştirilor.

E INUTIL să aştepţi – o răbufnire, revoluţia, apocalipsa nucleară sau o mişcare socială. Să continui aşteptarea e o nebunie. Catastrofa nu vine, catastrofa e aici. Suntem deja situaţi în mijlocul colapsului unei civilizaţii. În cadrul acestei realităţi trebuie să ne alegem taberele.

A NU MAI AŞTEPTA ÎNSEAMNĂ, ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL, SĂ INTRI ÎN LOGICA INSURECŢIEI. Înseamnă să auzi din nou tremurul de teroare slab dar mereu prezent din vocile conducătorilor noştri. Deoarece guvernarea nu a fost niciodată altceva decât amânare printr-o mie de subterfugii a momentului în care masele te vor lega, şi fiecare act de guvernare nu e nimic altceva decât un mod de a nu pierde controlul asupra populaţiei.

PLECĂM DINTR-UN PUNCT DE IZOLARE EXTREMĂ, de slăbiciune extremă. Un proces insurecţional trebuie construit de la bază. Nimic nu pare mai puţin probabil decât o insurecţie, dar nimic nu este mai necesar.

O întâlnire, o descoperire, un val vast de greve, un cutremur: fiecare eveniment produce adevăr schimbându-ne modul de existenţă în lume. Pe de altă parte, orice observaţie care ne lasă indiferenţi, care nu ne afectează, care nu ne face să ne implicăm în ceva, nu mai merită titlul de adevăr. Există un adevăr în spatele fiecărui gest, în spatele fiecărei practici, relaţii şi situaţii. De obicei doar îl evităm, îl administrăm, ceea ce produce nebunia atâtora în timpurile noastre. În realitate, totul implică orice altceva. Sentimentul că cineva trăieşte o minciună este tot un adevăr. Este vorba de a nu renunţa, de a începe de acolo. Un adevăr nu este o perspectivă asupra lumii ci ceea ce ne leagă de ea într-un mod ireductibil. Un adevăr nu este ceva ce deţinem ci ceva care ne duce în spate. Mă face şi mă desface, mă constituie şi mă dezmembrează ca individ, mă distanţează de mulţi şi mă apropie de cei care de asemenea îl experimentează.

O fiinţă izolată care se ţine strâns de un adevăr va cunoaşte inevitabil pe alţii ca ea. De fapt, orice proces insurecţional începe de la un adevăr la care refuzăm să renunţăm. În timpul anilon 1980 în Hamburg, câţiva locuitori ai unei case squatate au decis că de atunci încolo vor fi evacuaţi doar peste cadavrele lor. Un cartier a fost asaltat de tancuri şi elicoptere, cu zile de bătai de stradă, demonstraţii uriaşe – şi un primar care în cele din urmă a capitulat.

În 1940, Georges Guingouin, „primul luptător al rezistenţei franceze”, a pornit cu nimic altceva decât certitudinea refuzului său cu privire la ocuparea nazistă. La acel moment, pentru Partidul Comunist, el nu era decât „un nebun ce trăieşte în pădure”, până în momentul în care au apărut 20 000 de nebuni care trăiau în pădure, şi Limogenes a fost eliberat.

Nu vă feriţi de ceea ce e politic în prietenie

NE-A FOST DATĂ O IDEE NEUTRĂ DESPRE PRIETENIE, înţeleasă ca o afecţiune pură fără nici un fel de consecinţe. Dar orice afinitate este afinitate în cadrul unui adevăr comun. Fiecare întâlnire este o întâlnire în cadrul unei afirmaţii comune, chiar şi afirmarea distrugerii. Nici o legatură nu este inocentă într-o eră în care a ţine strâns de ceva şi a refuza să-i dai drumul, de obicei duce la şomaj, unde trebuie să minţi ca să munceşti şi să continui să munceşti ca să minţi. Oameni care stau de partea fizicii quantice şi îi urmăresc consecinţele în toate domeniile nu sunt mai puţin implicaţi politic decât camarazi ce luptă împotriva unei multinaţionale. Toţi vor fi conduşi, mai devreme sau mai târziu, la dezertare şi la luptă.

Pionierii mişcării muncitoreşti au avut posibilitatea să se găsească unii pe alţii în atelier, apoi în fabrică. Făceau greve pentru a arăta numărul lor şi pentru a-i demasca pe cei ce refuzau să participe la greve. Aveau relaţia salariilor, asmuţind partea de capital împotriva părţii de muncă, pe care puteau trage liniile solidarităţii şi luptei la scară globală. Avem întregul spaţiu social în care să ne găsim. Avem insubordonarea de zi cu zi pentru a arăta câţi suntem şi pentru a demasca laşii. Avem ostilitatea noastră faţa de această civilizaţie pentru a trasa linii de solidaritate şi de luptă la scară globală.

Nu aşteptaţi nimic de la organizaţii.

Feriţi-vă de mediile sociale existente,

şi mai presus de toate, nu deveniţi unul.

NU E NEOBIŞNUIT, în cursul unei ruperi semnificative a relaţiei sociale, să existe o intersectare cu organizaţii – politice, muncitoreşti, umanitare, asociaţii comunitare, etc. Printre membrii lor, cineva ar putea chiar să găsească indivizi care sunt sinceri – chiar dacă puţin disperaţi -, care sunt entuziasmaţi – chiar dacă puţin intriganţi. Organizaţiile sunt atractive datorită aparentei lor consistenţe – ele au o istorie, o conducere, un nume, resurse, un conducător, o strategie şi un discurs. Cu toate acestea, sunt structuri goale, care, în ciuda originilor lor măreţe, nu pot fi niciodată îndeplinite. În toate afacerile lor, la fiecare nivel, aceste organizaţii sunt preocupate mai presus de orice de propria lor supravieţuire ca organizaţii, şi de nimic altceva. Trădările lor repetate au alienat adesea dăruirea propriului lor titlu şi dosar. Şi de aceea poţi, uneori, să dai peste fiinţe demne în cadrul lor. Dar promisiunea întâlnirii poate fi realizată doar în afara organizaţiei şi, inevitabil, în contradicţie cu aceasta.

Mult mai îngrozitoare sunt mediile sociale, cu textura lor suplă, cu bârfa şi ierarhiile lor informale. Fugiţi de toate mediile. Fiecare mediu este orientat înspre neutralizarea unui adevăr. Cercurile literare există pentru a înabuşi claritatea scrisului.

Mediile ştiinţifice există pentru a ascunde implicaţiile cercetărilor lor de majoritatea oamenilor de astăzi. Mediile sportive, pentru a menţine în sălile lor de sport, diversele forme de viaţă pe care ar trebui să le creeze. De evitat în mod special sunt cercurile culturale şi activiste. Acestea sunt azilurile de bătrâni unde în mod tradiţional toate dorinţele revoluţionare merg ca să moară. Sarcina cercurilor culturale este să identifice intensităţi în formare şi să explice sensul a orice faci, în timp ce sarcina cercurilor activiste e să-ţi sugă toată energia tocmai pentru că faci ceva. Mediile activiste îşi împrăştie pânza confuză pe întreg teritoriul francez, şi se întâlnesc pe traseul oricărei dezvoltări revoluţionare. Nu oferă nimic în afară de poveştile numeroaselor lor înfrângeri şi amărăciunea pe care acestea le-au produs. Extenuarea lor le-a făcut incapabile să profite de posibilităţile prezentului. Pe lânga asta, pentru a-şi cultiva pasivitatea abjectă, vorbesc mult prea mult, ceea ce îi face să nu fie de încredere când vine vorba de poliţie. La fel cum e inutil să te aştepţi la ceva de la ei, e stupid să fii dezamăgit de scleroza lor. Cel mai bine e să renunţi la această încărcătură moartă.

Toate mediile sunt contra-revoluţionare pentru că nu sunt preocupate decât de conservarea tristului lor confort.

Formaţi comune!

COMUNELE APAR atunci când oamenii se găsesc unii pe alţii, se înţeleg unii cu alţii, şi ajung la un consens cu privire la o cale comună. Comuna este probabil ceea ce se hotărăşte chiar în momentul în care în mod normal am lua-o pe căi diferite. Este bucuria unei întâlniri care supravieţuieşte finalului său aşteptat. Este ceea ce ne face să spunem „noi”, şi face din asta un eveniment. Ceea ce e ciudat nu e faptul că oameni care sunt obişnuiţi unii cu alţii formează comune, ci că aceştia rămân separaţi. De ce nu ar prolifera comunele peste tot? În fiecare fabrică, pe fiecare stradă, în fiecare sat, în fiecare şcoală. În sfârşit, domnia comitetelor de bază! Comune care acceptă să fie ceea ce sunt, acolo unde sunt. Şi dacă e posibil, o multitudine de comune care vor dizloca instituţiile societăţii: familia, şcoala, uniunea, clubul sportiv, etc. Comune cărora nu le este frică, pe lângă activităţile lor politice specifice, să se organizeze pentru supravieţuirea materială şi morală a tuturor membrilor lor şi a tuturor celor din jurul lor, care rămân la voia întâmplării.

Comune care nu vor să se definească – după cum tind să facă colectivele – după ceea ce e înauntru şi în afara lor, ci prin densitatea legăturilor care stau la baza lor. Nu prin apartenenţa la ele, ci prin spiritul care le animează.

O comună se formează de fiecare dată când câţiva oameni, eliberaţi de cămăşile de forţă individuale, hotărăsc să se bazeze doar pe ei înşişi şi să îşi măsoare forţa împotriva realităţii. Fiecare grevă sălbatică este o comună; fiecare clădire ocupată în mod colectiv şi cu o bază clară este o comună, comitetele de acţiune din 1968 erau comune, precum şi comunităţile de sclavi din Statele Unite sau Radio Alice în Bologna în 1977. Fiecare comună caută să fie propria sa bază. Caută să dizolve chestiunea nevoilor. Caută să rupă orice dependenţă economică şi orice subjugare politică; degenerează într-un mediu în momentul în care pierde contactul cu adevărurile pe care a fost fondată. Există tot felul de comune care nu aşteaptă nici un anumit număr de oameni, nici anumite mijloace, pentru a se organiza, şi cu atât mai puţin aşteaptă „momentul potrivit” – care nu vine niciodată.

din cartea Comitetul Invizibil


Text tradus de Federaţia Anarhistă


Insurectia care vine -I

Batjocorirea unui popor

Stați liniștiți, nu suntem noi (muritorii de rând) cei care beneficiem de lege. Legile sunt făcute pentru a proteja politicienii, pe "oamenii" de teapa lui Boc, Udrea sau a "domnului" președinte nedorit și neavenit... Băsescu.

Trăim într-o țară în care s-au făcut posibile exact lucrurile pe care nu ni le doream. Înainte de așa zisa revoluție ne-am dorit libertate - ei bine... când ne exprimăm voința într-o privință sau alta, se bagă peste noi Uniunea Europeană (a se vedea nevalidarea voturilor împotriva lui Băsescu).

Ne-am dorit conducători care să ne scoată din rahat... ei bine am primit exact opusul.  Ne-am dorit să nu mai stăm la cozi interminabile și să avem ce așeza în cămări - ei bine, ne intoxicăm zilnic cu alimente modificate genetic. Un bun exemplu este aderarea României la execrabilul Codex Alimentarius.
Adică... noi, cei care am rezistat în țara noastră sute si mii de ani cu hrană naturală... le dăm socoteală unora care  poate nici măcar n-au o istorie la fel de lungă ca a noastră?
Adică... scuzele mele... Vede cineva cât de mizeră este această alegere? Vede cineva cât de infectă e? România - care a fost numită "grânarul Europei" aderă la așa ceva? De când avem noi nevoie de... hrană modificată genetic? Parcă plecaseră vreo trei milioane de români la muncă prin alte țări? Nu știu câți sunt stabiliți "afară". Deci... numărul locuitorilor din țară se micșorează... și noi cerem aderarea la Codex Alimentarius?? Ce... brusc nu ne mai ține pământul ăsta din țară care ne-a ținut mii de ani?
Ce oameni bolnavi pot face asta? Câtă răutate și câtă "foame de bani" poți să ai în tine să faci așa ceva unui popor întreg?

Ni se bagă sula(e) în coaste din  toate direcțiile. Se face orice... atât timp cât ideea e să trăim în frică și dezordine. Nu care cumva să ne grupăm și să luăm vreo poziție incomodă pentru scaunele înalte ale continentului. Ni se cere să fim corecți și să respectăm "legea", dar când vrem să schimbăm "conducătorul mult iubit"... se bagă mizerabilii din Uniunea Europeană spunând că nu se poate. Același lucru ni se cere... și asta în timp ce trăim dintr-un salariu din care foarte rar ne putem permite un CD original cu muzică autohtonă sau vreun căcat de soft buguit cu licență. Angajatorii au pretenția sa muncim 10 sau 12 ore și să fim capabili de multitasking pentru un salariu de mizerie, uitând că suntem ființe umane și nu boi la jug. Standarde...

Intrarea în "mult iubita" Uniune nu ne-a adus nici pe departe atât de multe lucruri bune pe câte credeam a fi...
Să mai aduc vorba despre țigări? Specia umană fumează  de dinaintea lui răstignitu'. Vorba Wikipediei... "Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5000 î.Hr, fiind prezentă în diferite culturi din întreaga lume." Cât? 5000 de ani înaintea răstignitului? Plus 2 fac 7.
7000 de ani! Și după 7000 de ani s-au trezit niște pizdari să spună că "face rău". Păi face rău compoziția, nu tutunul curat. Am fumat la viața mea tot felul de chestii... de la țigări foarte slabe la țigări tari, de la țigări tari la țigări de foi, de la țigări de foi la trabucuri... și în cele din urmă - de la trabucuri... la foaie de tutun răsucită și prinsă cu o bucată de scotch, frate. Ei bine... ăla e tutun, nu rahatul pe care îl găsim în comerț la prețuri piperate.

Poate să-mi spună cineva pentru ce se tot scumpesc țigările? S-a micșorat cumva Pământul? Nu mai încape tutun pe el? Pe lângă faptul că e de proastă calitate (din ce în ce mai proastă), pentru ce atâtea poze de rahat cu gâlci, pentru ce atâtea taxe și impozite pe tutun... că nu văd nimic notabil nicăieri? Unde se duc banii din acele taxe? Mărirea taxelor nu se traduce decât prin creșterea contrabandei și scăderea vânzărilor spune bine cineva. E cumva profitabilă situația creată de mărirea unor taxe și impozite, și dacă da, pentru cine?

Cum se face că în plină perioadă de criză economică șeful de stat a dat bani bisericii,  în loc să direcționeze banii spre crearea de locuri de muncă, ridicarea de școli, spitale? De ce nu a direcționat banii ăia către știință ? Cum se face că suntem în 2013 și paraziții  ăștia cu fuste care se plimbă în mașini de lux încă mai scapă de impozite?


Cum se face că în ciuda faptului că există de ani buni de zile nereguli colosale  în țara asta, nu avem o instituție solidă care să-i pună la zid pe făptași? Stau și mă-ntreb... lumea chiar pune botul la scamatoria cu Năstase? Ăla e praf în ochi, copii. Scuturați-vă... și reveniți la normal.

N-am fost niciodată leșinat după plecatul "afară". Ce-am văzut însă... au fost prea mulți în jurul meu bulbucând ochii când venea vorba despre asta. Și toți disperații și-au dorit să intre România în Uniunea Europeană, crezând c-o să fie bine, crezând că l-au apucat pe 'mnezeu de-un picior și că o să poată călători în alte țări "europene", să facă rahatul praf. Și uite așa i-au votat pe cei care spuneau că o să bage țara în Europa. Ați luat țacă, fraierilor! Pentru că toți prietenii și toate rudele voastre... toți ăștia care au rămas acasă și despre care spuneți că vă pasă... toți suportă consecințele intrării în "minunata" Uniune Europeană și a aderării la diverse organizații de prin lume care le vor orice... mai puțin binele.


articol preluat

Bolivia lui Evo Morales

Am pus mai jos linkul cu interviul pe care Evo Morales l-a acordat luna trecuta in timpul vizitei in Franta.
Inainte de link, am spicuit cateva idei si informatii care mi-au atras atentia:
 -Economia tarii a fost pusa in serviciul oamenilor
-Chavez a fost marele salvator al saracilor, si este mai viu ca niciodata, chiar daca ne-a lasat un mare gol prin moartea sa.
-lupta de eliberare continua
 -''Ultimul ambasador american a conspirat impotriva noastra, prin urmare l-am expulzat''
- ca urmare a masurilor socialiste, 1,3 milioane de oameni au fost scosi din saracie

Evo Morales revendica demnitatea regasita a tarii sale:
- statul a impus urcarea redeventelor petroliere , asa incat Bolivia a trecut de la incasari de 300 mil.$ la 4 mld $
 -aceste venituri din petrol merg catre popor, nu catre o elita parazita
 -investitiile publice au urcat de la 600 milioane de dolari in 2005, inaintea alegerii sale ca presedinte, la 6 miliarde de dolari in 2013
 -am modificat contractele cu multinationalele: le lasam 18% din profit si retinem pt stat 82%: inainte proportia era exact invers; cu 18% din profit , corporatiilor le e deja f rentabil. - nu mai suntem o colonie, un stat colonizat
-800,000 de persoane beneficiaza de ajutor social denumit ''renta de demnitate''
-legea financiara a statului obliga bancile sa aloce o parte din beneficii catre dezvolt. economica si pt combaterea excluziunii sociale
 -cu toate acestea, statul este intr-o stare de ''buna sanatate financiara'', recunoscuta de institutiile internationale
-''a face politica pt mine nu inseamna sa ma imbogatesc, ci sa servesc oamenii''
- ''mi-am diminuat salariul de la 40,000 bolivari la 15,000, sunt lideri sindicali care castiga mai bine ca mine, dar asta nu ma deranjeaza''

Vi se pare un scenariu SF ? Dragilor, e adevarat. E Bolivia lui Evo Morales.

Interviul

THE SONG OF DISTANT EARTH

Ponta il are pe nasu in suflet: il reactiveaza pe agentul de influenta Blanculescu

De la o zi la alta, premierul Ponta isi devoaleaza tot mai mult calitatea sa de insider la cel mai inalt nivel, de marioneta al intereselor straine de colonizare si devalizare a Romaniei si saracire a poporului roman. Nu discut despre scadnalul din justitie, unde se scriu tone de articole pe tema intelegerilor dubioase ale lui Ponta cu Basescu si camarila lui.

Nu discut acum despre cum si-a schimbat optiunea despre subiectul gazelor de sist, la doar cateva zile dupa ce a devenit prim ministru, cand si-a tras consilier pe Wesley Clark, lobbyst si mare sef pe la Chevron, fost comandant al trupelor NATO, nu mai zic despre propaganda tot mai desantata pe care o face pt gazele de sist, recte Chevron, despre hotararile de guvern date pe sub masa de concesionare a resurselor de gaze de sist, totul dupa ce urla in gura mare ca exploatarile de gaze de sist sunt foarte nocive si sustinea moratoriul pe gaze de sist.

Nu mai repet subiectul, mi-a sila, l-am tratat destul pe blog. Deja individul Ponta e previzibil. Cu fiecare masura care o ia si fiecare luna care trece, arata cine este, si al cui om este, a carui/caror marioenta este. Totusi, vreau doar sa mai mentionez inca o stire: azi, Ponta l-a numit consilier onorific pe Blanculescu, de care am mai scris. Blanculescu, un agent de influneta notoriu, securist , dar cunoscut ca lobbyst grotesc al marilor corporatii straine cu interese in Romania, ''specialist'' axat pe lobby in special acolo unde e vorba de jaf la drumul mare, in stil colonial: praduirea resurselor naturale, ni-l reamintim cum ne explica doct la televizor cum sa grabim expoatarea de la Rosia Montana, sa dam avize rapid, la fel cu cuprul la Cuprumin, etc.

Ionel Blanculescu CV

E frumos ca Ponta se inconjoara doar de indivizi cel putin dubiosi, cu interese contrare intereselor comunitatilor din tara noastra, al romanilor, al tarii in general. Nimic nu e intamplator. Vom mai auzi de Ponta in sensul asta si nu va inceta sa ne minuneze. A luat-o pe calea ''cea dreapta'' pe care a luat-o Basescu, si pt care Basescu a ajuns urat de popor, pe drept, pt ca chiar ajunsese sa urasca Romania, si romanii, altfel nu imi explic deciziile pe care le-a luat. Acum, la fel si Ponta. Doar ca la Ponta se intampla totul mai repede. Mult mai accelerat. Basescu macar a avut cativa ani in care , cel putin aparent, nu o luase pe aratura. Ponta imi pare potential chiar mai periculos, pentru ca imi pare si un om mai slab, mult mai dispus la compromisuri, mult mai alunecos, mult mai lipsit de onestitate. E un individ care a fost propulsat in politica mare doar pt ca i-a lustruit pantofii lui Nastase, doar pt slugarnicie, nu pentru vreo calitate. De asemenea, profesional, a fost promovat de tanar de la un parchet de sector direct la Parcehtul General, fara etape intermediare, fara merite profesinale, fara dosare lucrate, fara experienta, doar pt ca ii scria lucrarile si era aghiotantul lui Nastase la facultate, era asistenul lui.