România: crahul capitalismului de tip cazinou

"Modelul anglo-american al capitalismului de tip cazinou impus de forţele de dreapta se bazează pe exploatarea oamenilor şi resurselor, duce la stagnare, împinge sistemul la criză şi depresie. Oamenii încep să simpatizeze forţele de stânga şi partidele de centru stânga, adică pe cei ce se pronunţă pentru responsabilitate socială, sprijin şi dreptate, împotriva politicii de austeritate îndreptată asupra straturilor sărace ale populaţiei. Se ştie că Traian Băsescu se pronunţă pentru aplicarea măsurilor dure de economie, ceea ce a dus de multe ori la proteste în masă în rândurile populaţiei” Politologul Serghei Markov


De ce Washingtonul s-a dezis de Băsescu?

La prima vedere, Traian Băsescu a fost un vasal perfect al SUA: a trimis trupe în Irak şi Afganistan, a permis instalarea scutului anti-rachetă (transformând România într-o ţintă prioritară pentru rachetele nucleare ruseşti), a lansat atacuri verbale la adresa Rusiei şi a fost un promotor al intereselor americane în cadrul forurilor decizionale europene. În aceste condiţii, mulţi dintre susţinătorii chiriaşului de la Cotroceni au considerat că protecţia americană a regimului Băsescu este o chestiune stabilă şi imutabilă. Realitatea s-a dovedit a fi foarte diferită.

Venirea la Bucureşti a generalului Clark şi reorientarea rapidă a poziţiei ambasadorului Gitenstein arată că Washingtonul a decis să susţină USL în lupta politică internă. În ciuda tuturor eforturilor lui Băsescu de a fi vasalul perfect, ba chiar ideal, al SUA, el a ajuns în situaţia de a fi lichidat din punct de vedere politic de către factorii de decizie din administraţia americană. Apare întrebarea firească: cu ce i-a supărat Băsescu pe americani?

La această întrebare există două răspunsuri posibile şi aceste răspunsuri pot fi complementare.

Traian Băsescu nu a reuşit să devină un preşedinte agreat de componenta democrată a elitei americane, iar imaginea de „om al republicanilor la Bucureşti” dăunează grav carierei politice. Probabil, un alt aspect care a deranjat administraţia de la Washington a fost vizita lui Băsescu la ambasada Chinei la începutul acestui an. Amintim cititorilor că pe 10 ianuarie 2012, preşedintele României a decis să participe la sărbătorirea anului nou chinezesc la ambasada Chinei, decizie destul de surprinzătoare în condiţiile în care preşedintele nu a mai participat la asemenea evenimente. Foarte puţini analişti bucureşteni au observat o discrepanţă între versiunea oficială a vizitei şi realitatea calendaristică. În 2012, anul nou chinezesc a început pe 23 ianuarie, adică la două săptămâni după ceremonia oficială organizată la Bucureşti. Pentru observatorii externi situaţia a fost clară: Băsescu a avut nevoie de un pretext pentru a discuta ceva important cu reprezentanţii diplomaţiei chineze şi pentru această discuţie anul nou a fost „deplasat” cu două săptămâni. Se poate specula mult pe seama subiectului discuţiei care a avut loc, însă este cert că asemenea discuţii nu puteau să nu provoace o anumită iritare la Washington. Astăzi, situaţia în care a ajuns Băsescu poate fi rezultatul acestei iritări.

O altă explicaţie posibilă, care însă nu exclude pe cea menţionată mai sus, ar fi legată de comportamentul lui Băsescu în plan extern. Faptul că marile puteri îşi utilizează vasalii în calitate de monede de schimb în tranzacţiile geopolitice nu reprezintă niciun secret. La un moment dat, comportamentul lui Băsescu în plan extern a devenit atât de iritant pentru anumite forţe geopolitice încât scoaterea lui din joc a devenit un subiect în cadrul negocierilor marilor puteri. În contextul unor asemenea tranzacţii, forţele geopolitice cu anvergură globală obişnuiesc să facă concesii mutuale în privinţa unor probleme de ordin regional, deseori grupând împreună probleme care nu au vreo legătură evidentă. Nu este exclus ca schimbarea regimului din România, schimbare care implică scoaterea din viaţa politică nu doar a preşedintelui, ci şi a întregii echipe care l-a susţinut, a fost doar o monedă de schimb, o concesie, făcută în cadrul unei tranzacţii geopolitice pe care SUA a încheiat-o în plan internaţional. Această explicaţie a situaţiei curente este confirmată circumstanţial de faptul că la Bucureşti a fost trimis generalul Clark care a organizat suspendarea lui Băsescu în regim de blitzkrieg şi cu precizie militară. Se pare că Washingtonul a avut nevoie de suspendarea cât mai rapidă a preşedintelui şi nu a putut să lase procesul pe mâna executanţilor locali.

Modul în care comportamentul guvernului USL, atât în plan intern cât şi în plan internaţional, se va deosebi de comportamentul lui Traian Băsescu va oferi anumite indicii în privinţa motivelor reale ale suspendării. Indiferent de acestea, este absolut cert că politica din România niciodată nu va mai fi la fel, iar politicienii români vor înţelege că servilismul total nu poate garanta siguranţa zilei de mâine.

sursa