O circumstanta mai putin mentionata de observatorii internationali ai revolutiei din Tunisia, prezenta Fondului Monetar International timp de peste doua decenii in tara iasomiei, ar fi putut juca un rol pivotal in recentele incidente sangeroase.
Michel Chossudovsky, profesor emerit de economie la Universitatea din Ottawa si director al Centrului pentru Cercetarea Globalizarii (CRG), contributor la Encyclopedia Britannica, dezvolta, pentru Global Research, ipoteza potrivit careia "reteta de austeritate" aplicata fara discriminare de FMI in toate tarile care i-au cerut ajutorul, ar fi putut sta la baza revolutiei din Tunisia.
Generalul Zine el Abidine Ben Ali, presedintele Tunisiei pana la revolutia de saptamana trecuta, a fost considerat, de catre comentatori, drept un dictator, al carui regim nedemocratic si autoritar ar fi dus la miscarea de protest care l-a inlaturat din fruntea statului dupa 23 de ani.
Se pierde insa din vedere, spune Michel Chossudovsky, ca Ben Ali nu era un dictator, ci o marioneta politica a Vestului, care avea grija sa fie implementate masurile impuse de Wall Street si FMI.
De altfel, argumenteaza autorul articolului, rolul guvernului lui Ben Ali era tocmai acela de a se asigura ca este aplicata "doctoria economica mortala" a FMI, care in doua decenii a destabilizat economia nationala si a saracit populatia tunisiana.
Ben Ali a stat la carma tarii atata timp tocmai pentru ca s-a conformat si a impus diktatele FMI, servind interesele atat ale SUA cat si ale Uniunii Europene, un model urmat de mai multe tari, nu doar de Tunisia.
Merita sa aruncam o privire in istoria masurilor impuse de FMI in Tunisia, care suna destul de cunoscut si romanilor: din 1987 incoace, guvernul tunisian, la "recomandarile" FMI-BM, a concediat angajati din sectorul public, a eliminat controlul preturilor la bunurile de baza si a implementat un amplu program de privatizare.
Ridicarea barierelor impuse comertului extern a dus la un val de falimente. A urmat inflatia galopanta si somajul in masa. Serviciile sociale, inclusiv sanatatea si educatia, s-au prabusit.
In fine, in septembrie 2010, FMI si Tunisia au ajuns la un acord pentru indepartarea ultimelor subventii existente, pentru atingerea "echilibrului bugetar". Prin urmare, pretul painii s-a dublat. Miscarea de protest din Tunisia este, asadar, rezultatul direct al unui proces de saracire in masa.
"Realitatile economice si sociale dure care caracterizeaza interventia FMI sunt cresterea pretului alimentelor, foamete la nivel local, concedieri masive in randul angajatilor urbani si a functionarilor publici, distrugerea programelor sociale. Puterea interna de cumparare s-a prabusit, clinicile si scolile s-au inchis, iar sute de milioane de copii au ramas fara dreptul la educatie primara", scrie Michel Chossudovsky in lucrarea sa "Global Famine" (Foametea globala, n.r.), subliniind impactul reformelor impuse de FMI in tarile care ii solicita ajutorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu