Pierderea sinelui prin monetarizarea vietii - Charles Einsentein (english)

If Christmas is such an exciting and joyous occasion, it is mostly because the rest of the year is bleak and insubstantial in comparison: once the festivities are over, how depressed do people become when getting on with the daily grind? It is not difficult to see that money, or at least the concept of money that has existed since Antiquity, greatly enhances this sense of blandness pervading our experience of the world. And it does this not just by compelling us to 'earn a living', as the insidious expression goes, but by enhancing the commodification of everything. As a measure of value, money relies for its power upon standardization: all that can be turned into a generic commodity is, so that it can be utilized in financial transactions for the accumulation of wealth.

Physical money denoting the same agreed amount is, by definition, interchangeable: my money is as good as yours. Since financial transactions aim to quantify worth, they deal only with the generic: that which can be quantified. And as the realm of money is extended, more and more of the world is subsumed into the categories of 'goods' and 'commodities' which can be bought or sold, quantified and evaluated.

The economisation of the world consists not only of the standardization of all its parts, but also of their degradation. A given financial transaction involves the input of raw materials and the output of waste: industrial waste and pollution, land degradation, food waste, etc. Economists tend to refer to these outputs as 'externalities', hence they are generally not considered when analysing such matters as the economy of intensive agriculture, with its vast 'external' spillover in the form of a monolithic carbon footprint, topsoil depletion, etc. But it is not just the physical world around us that is degraded by ecomonic transactions; we live in an age in which our very humanity - from our individual talents and our pleasures to our very (brief) time alive on Earth - are considered financial raw materials from which we are encouraged to extract a profit. In this case, the output 'waste' may not be as physically obvious and perilous to the survival of other creatures, but it is no less real. We feel it in our bones, it is dehumanising and we lose a part of ourselves.

In order to convert any segment of the world, including human beings, into an object of financial desire, that object must first be considered scarce and of limited quantity. This is no mean feat when one considers that, for the vast bulk of human existence, mother nature has given to us freely; we did not need to purchase food or clothing, our survival and our safety were guaranteed by the other members of our tribe, and we could construct any objects or items of necessity either alone or in collaboration with our community. Once such basic functions are stripped from us, the economy sees to it that they are packaged and sold back to us: we pay for our food, we pay for our clothing, we buy medicine and houses and furniture and cheap consumer goods. Who comes out of such a scenario the richer? 

We are supposed to be shocked by the fact that over half of the world lives on less than $2 a day, yet we don't stop to consider how so many of them get by on this when we could envisage ourselves starving or freezing to death under such circumstances. Perhaps the aforementioned functions and necessities are provided to many of these people outside of economic transactions; perhaps the entirety of their lives have not been economized. 

By extending programs of economic growth and development, we are fostering the spread and distribution of commoditization, in which each object is to be considered in terms of its objective value. We are also encouraging the dissolution of community spirit and of humanity. Economists tells us that humans are all the same: we all want money. Either in its physical form, or as the standardized and evaluated objects which it necessitates, they insist that we strive to accumulate it. Yet we know that this is not the case; we are not all the same. We have different desires, different values and needs; from the moment we are born until we are indoctrinated into this culture, we sense the plentiful nature of the world and the infinity of all that composes it. We know that it cannot be reduced and that it must not be degraded.
sursa

Romania ca o prada

BNR, instrumentul de acaparare al aurului Romaniei de catre corporatiile occidentale.
Povestea falimentarii minelor de aur romanesti de catre BNR si cedarea lor corporatiilor straine.
Povestea aurului romanesc pe scurt, despre cum Romania este a cincea tara la nivel mondial in privinta volumului aurului extras, despre rezervele din subteran de trei ori mai mari decat tot ce s-a extras de mii de ani pe aceste pamanturi, despre cum BNR a falimentat minele romanesti, pentru ca apoi acestea sa fie date firmelor straine, depsre vanzarea hartilor secrete ale lui Ceausescu cu locatiile zacamintelor din subteran, pentru 10,000 dolari, si multe altele, totul intr-o poveste a aurului romnesc, care a adus numai nenorociri acestui popor.

Români, treziti-va! Intr-o lume bezmetică, aurul este valoarea suprema! Jos labele de pe aurul României! Chiar nu ne pasa si îi lasam pe guvernantii tradatori sa faca ce vor ?

Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicaţia: “Au avut hărţile geologice ale statului român”, ne-a spus dr. ing. Florea Neagu

Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” – adicăperimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni – dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp.  “Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că sunt epuizate”,  a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în “patrulaterul aurului”.

Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.

250 de tone, doar la Roşia Montană

Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness. ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari.Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit – punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate … Cum?

 «Încă este mult aur în subteran»

“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult.Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul.Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.

Prima hartă a «bogăţiilor» româneşti datează din 1925

În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant. Zăcămintele din ţară aufost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe “profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, în strada Biserica Amzei din Bucureşti. În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în altsediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul.

Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor:dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari…

Privatizarea rezervelor este ţinută «la secret»

Am cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns:

“Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”.

Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.

Datorie externă, 92,1 miliarde €

În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naţionale, publicate cu patru luni în urmă, ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.

Record pentru preţul aurului

Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r.-unitate de măsură egală cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cât fusese vândut marţi. Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua, metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.

Dezvăluiri Libertatea, 22 Aprilie 2011

Secretele zăcămintelor de aur, vândute pe 10.000 de dolari

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/dezvaluiri-libertatea-secretele-zacamintelor-de-aur-vandute-pe-10-000-de-dolari-332016.html

Profesorul Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur

Un studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că suntem în elita mondială a metalelor preţioase. “Ocupăm locul cinci în lume la extracţie, în decursul istoriei”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării.Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cât înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Şi aceasta în condiţiile în care poporul român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă.

Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiţie multimilenară. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoşii noştri cunoşteau metalurgia aurului.

Suntem pe locul cinci în lume

“Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. După cum se vede în grafice, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decât poporul român. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone. Rămâne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialişti, nu ne întreabă nimeni nimic”,

ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur.

«Ţara noastră primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează»

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică,dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

“Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul”,  ne-a spus prof. Gheorghe Popescu.
De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. 
Exclusiv
Avem 6.000 de tone de aur, adică 250 de miliarde de euro!
Sorin Golea 14 Noiembrie 2011,
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Avem-6-000-de-tone-de-aur-adica-250-de-miliarde-de-euro-364785.html

sursa

"Unde fugiti, domnule prim-ministru? "

Apogeul cenzurii din mass-media romaneasca: de 1 decembrie , la Alba Iulia: manifestantii pentru salvarea Rosiei Montane l-au fugarit pe primul ministru, insa nici o televizune nu a redat nici macar un cadru cu manifestantii. Asadar, indiferent de care parte a spectrului politic se situeaza o televiziune, toate au pastrat tacerea totala asupra subiectului, pentru ca banii nu au miros, si toti au fost cumparati:


Corespondentul Realității TV, care așteaptă să i se dea legătura pentru o transmisiune ”în direct”. Cameramanul încearcă mai multe soluții și unghiuri pentru a scăpa de mesajele cu Roșia Montană. Nu are cum să reușească. Reporterul își anunță colegii din regia de emisie că este înconjurat de ”un grup de ongiști”. Așteaptă în continuare legătura. Jurnalul se încheie însă, fără intervenția live de la Alba Iulia. Acest moment (aparent minor) devine memorabil pentru istoria televiziunii autohtone. O televiziune care renunță la transmisiunea ”în direct” – adică acel gen de material care ar trebui să redea atmosfera și ceea ce se întâmplă la fața locului – pentru că ceea ce se întâmplă la fața locului ”nu e convenabil”. Dacă aveți cumva dubii despre ”ce nu a fost în regulă” cu aceast decizie, gândiți-vă că eforturile pe care același post de televiziune le face pentru a surprinde live alte proteste, solicitări ale cetățenilor, totul culminând cu un celebru ”leșin în direct”.

Reacția celor de la Realitatea TV este urmată și de alte televiziuni. Pe drumul de la ieșierea din ”Sala Marii Unirii” și până la Catedrala Reîntregirii, intrarea din spate (aproximativ 500 de metri), premierul Emil Boc a fost flancat de activiștii Campaniei ”Salvați Roșia Montană!”. Din noianul de televiziuni care au surprins momentul, niciuna nu a transmis ceva. Mai spre seară, am aflat un alt amănunt interesant, de la un prieten care a urmărit transmisiunile. O emisiune de la Antena 3 a tratat subiectul huiduielilor de care Emil Boc și alți lideri PDL s-au ”bucurat” la Alba Iulia, în contrast cu aplauzele pentru Dan Diaconescu. În background au fost puse fotografii cu cei doi și sonorul cu huiduieli ”de la fața locului”. Fără imagini însă (!?).

Slujba de la Catedrală a fost filmată de B1 TV. Curtea era dominată însă de steagurile și mesajele cu Roșia Montană. În disperare de cauză (pentru că nu reușeau să prindă cadre fără Roșia Montană), a mai apărut un cameraman care filma partea din spate (către intrare) a curții. Și acolo au avut însă surpriza să dea peste oameni cu tricouri cu Roșia Montană.

N-am amici care să urmărească acest post de televiziune, pentru a afla ce au difuzat pe post. Unei reporterițe de la B1 TV îi aparține însă ”gestul zilei”. La finalul paradei organizate de Ministerul Administrației și Internelor, Emil Boc și liderii PDL au fost supuși unei noi acțiuni de ”hăituire” cu steaguri și mesaje cu Roșia Montană. După cum o să puteți constata în unul din filmulețele de mai jos, viteza de evacuare a premierului a fost demnă de sprinterii olimpici, manifestanții alergând (la propriu) în urma lui. Digi TV și B1 TV aveau programate transmisiuni ”în direct” după acest moment. Timea Bereczki, de la Digi TV, a fost, la rândul ei iritată, de mesajele care intrau ”în cadru”. Când a înțeles însă că nu le poate evita, și-a efectuat transmisiunea. Reporterul de la B1 TV a avut însă ideea ”genială” de a apela la jandarmi pentru a-i înlătura pe protestatari. În mod expres i-a solicitat unuia dintre ei să-i scoată ”din cadru”. Gestul este, de asemenea, istoric pentru televiziunile autohtone: un reporter care apelează la forțele de ordine pentru a-i coafa ”decorul”!

Marijuana - risipind fumul

Documentarul Clearing the Smoke - The Science of Cannabis, lansat de MontanaPBS, un post de televiziune non-profit, investighează ştiinţa din spatele controversatei plante, dezvăluind modul cum canabisul acţionează în creier şi în organism, în moduri evident benefice din punct de vedere medical, putând trata simptome ca greaţa sau durerea sau chiar boli grave, ca epilepsia şi cancerul, incluzând interviuri cu pacienţi şi doctori, cercetători şi sceptici, detaliind potenţialul acestei plante minunate.


Detractorii canabisului/marijuanei din SUA, care au iniţiat războiul în 1937, prin Harry Anslinger, ginerele lui Andrew J. Mellon şi, deci, reprezentant al ocultei financiare mondiale, se bazează în exclusivitate pe propagandă şi afirmaţii nedocumentate, ignorând până şi deciziile legale din 16 state americane, care permit utilizarea medicală a marijuanei, în contradicţie cu legislaţia federală.


Principalul instrument de propagandă, ce a impus stigmatul social asociat marijuanei, este un film comandat de guvern, Reefer Madness, din 1936, în regia francezului Louis Gasnier, intrat în arhiva filmelor clasice şi având în distribuţie actori practic necunoscuţi, refolosit ca "argument" în timpul campaniei anti marijuana din anii '70.

Ceea ce se ignoră convenabil este caracterul pur ficţional al acestui film de duzină, pe care Gasnier a acceptat să-l regizeze ca pe un compromis, într-un moment în care decăzuse puternic în carieră, după succesul avut cu micile filme ce îl aveau ca protagonist pe comicul Max Linder.

Haideţi să vedem, în contrapartidă, ce stă scris în decizia luată în problema petiţiei de reclasificare a canabisului de către DEA, din data de 6 septembrie 1988, în care judecătorul Francis L. Young enunţa argumentele favorabile marijuanei (care este denumită ca atare şi nu canabis) şi le voi expune în totalitate, ca să puteţi constata şi singuri cât de argumentate ştiinţific sunt deciziile DEA şi cât de ipocrite sunt, de fapt, deciziile guvernelor de interdicţie a uzului de marijuana:

"În privinţa existenţei "siguranţei în uzul marijuanei sub supervizare medicală", dosarul prezintă următoarele fapte ca fiind necontroversate:

(...)4. Aproape toate leacurile au efecte toxice, potenţial letale. Dar marijuana nu este o asemenea substanţă. Nu există nici o înregistrare, în întreaga literatură medicală, care să descrie un deces dovedit, documentat şi indus de canabis.

5. Aceasta este o declaraţie remarcabilă. În primul rând, înregistrările privind marijuana acoperă peste 5.000 de ani de experienţă umană. În al doilea rând, marijuana este folosită zilnic, actualmente, de un număr enorm de mare de oameni din întreaga lume. Estimările sugerează că 20-50 de milioane de americani, în mod cotidian, chiar dacă e ilegal, fumează marijuana fără beneficiile unei supervizări medicale directe. Totuşi, în pofida acestei lungi istorii a unui număr extraordinar de mare de fumători, în societate, nu există rapoarte medicale credibile, care să sugereze că uzul de marijuana a cauzat măcar un singur deces.

6. Prin contrast, aspirina, un leac comun distribuit fără reţetă, provoacă sute de decese anual.

7. Drogurile folosite în medicină primesc, în mod curent, o clasificare numită LD-50. Această clasificare arată la ce dozaj, 50% dintre animalele de test, care au primit drogul, vor muri ca urmare a toxicităţii induse de drog. Un număr mare de cercetători au încercat să determine valoarea LD-50 pe animale de test, fără vreun succes. Simplu spus, cercetătorii au fost incapabili să le dea animalelor suficientă marijuana pentru a le induce decesul.

8. În prezent, LD-50 este doar estimată în jurul valorii de 1:20.000 sau 1:40.000. În termeni profani, aceasta înseamnă că pentru a induce moartea unui fumător de marijuana, acesta ar trebui să consume de 20.000 la 40.000 de ori cantitatea de marijuana conţinută de o singură ţigară. Ţigările furnizate de NIDA (National Institute on Drug Abuse) cântăresc aproximativ 9 grame. Un fumător ar trebui să consume 680 de kilograme de marijuana, în interval de 15 minute, pentru a induce un răspuns letal.

9. În termeni practici, marijuana nu poate induce un răspuns letal ca urmare a toxicităţii drogului.

10. O altă modalitate medicală comună, de a determina siguranţa unui drog, este denumită raţia terapeutică. Această raţie se defineşte ca diferenţa dintre doza terapeutică eficientă şi o doză care ar fi capabilă să inducă efecte adverse.

11. Un produs comun, eliberat fără prescripţie, ca aspirina, are o raţie terapeutică de 1:20. Două aspirine reprezintă doza recomandată pentru un pacient adult. De 20 de ori această doză, 40 de aspirine adică, pot cauza reacţii letale la unii pacienţi şi mai mult ca sigur că vor provoca răniri considerabile ale sistemului digestiv, inclusiv hemoragii interne intense.

12. Raţia terapeutică pentru drogurile pe reţetă este de circa 1:10 sau mai scăzută. Valium, un drog prescris uzual pe reţetă, poate provoca daune biologice serioase dacă pacienţii consumă de 10 ori doza terapeutică (recomandată).

13. Există, desigur, droguri pe reţetă, care au raţii terapeutice mult mai scăzute. Multe dintre drogurile folosite în tratamentul pacienţilor cu cancer, glaucom şi scleroză multiplă, de exemplu, sunt privite ca toxine extrem de otrăvitoare, cu raţii terapeutice aflate mult sub valoarea de 1:1,5. Aceste droguri au, de asemenea, o clasificare LD-50 foarte mică şi pot conduce la reacţii toxice sau chiar letale, dacă sunt folosite necorespunzător.

14. Prin contrast, raţia terapeutică a marijuanei, la fel ca şi clasificarea LD-50, este imposibil de cuantificat, fiindcă este extrem de ridicată.

15. În termeni strict medicali, marijuana este, de departe, mai sigură decât multe alimente pe care le consumăm uzual. De exemplu, este imposibil să mănânci suficientă marijuana pentru a induce decesul.

16. Marijuana, în formele sale naturale, este una dintre cele mai sigure substanţe terapeutice active, cunoscute de om. Indiferent de metoda aleasă de analiză, marijuana poate fi utilizată în siguranţă în cadrul unui tratament supervizat medical."

Doctorul Eric Voth de la Institute on Global Drug Policy, aflăm din acest film că a fost una dintre principalele "eminenţe cenuşii" din spatele campaniei moderne anti marijuana, fiind considerat o autoritate mondială în acest domeniu, în calitate de consilier al celor mai malefici şi războinici preşedinţi americani: Reagan, cuplul Bush şi Clinton.

Ce anume susţine, înfocat, ipochimenul ?

Că marijuana, în totalitate, este o plantă inutilă şi periculoasă, tocmai fiindcă are prea multe substanţe chimice în compoziţie (488, dintre care 66 canabinoizi), singura sa utilizare eficientă fiind dată de extragerea individuală a canabinoizilor, de către companiile farmaceutice, fireşte şi nu de orice profan în propria-i bucătărie şi vinderea acestor canabinoizi la preţuri cât mai obscene posibile, sub formă de pastile ca Marinol şi Dronabinol, a căror valoare de stradă este de 5$ pastila de 250 mg.

Individul susţine neargumentat, ignorând statisticile, că marijuana accentuează cazurile de schizofrenie şi este incapabil să inventeze un efect secundar al marijuanei, mai periculos decât... euforia.

Haideţi să enunţăm, pentru comparaţie, efectele secundare ale unui "drog minune" produs de Pfizer - Zoloft sau sertralina, care funcţionează ca inhibitor de serotonină şi care nu este considerat deloc ca dăunător de către DEA, FDA sau vreun guru medicamentos, ca Eric Voth:

a. efecte secundare minore: anxietate (pe care se chinuie, de fapt, s-o trateze), constipaţie, scăderea dorinţei sexuale, diaree, ameţeli, somnolenţă, uscăciunea gurii, transpiraţie crescută, pierderea poftei de mâncare, greaţă, nervozitate, stomac deranjat, oboseală, tulburări de somn, vărsături, scădere în greutate;

b. efecte secundare majore: reacţii alergice severe (erupţie cutanată, urticarie, mâncărimi, dificultăţi de respiraţie, senzaţie de apăsare în piept, umflarea gurii, feţei, buzelor, limbii), comportament bizar, scaune negre sau cu sânge, dureri toracice, confuzie, control scăzut al vezicii urinare, incapacitate de concentrare, coordonare redusă, reflexe exagerate, leşin, emoţii rapide sau neregulate, febră, halucinaţii, pierderea memoriei, agitaţie, atacuri de panică, agresivitate, impulsivitate, iritabilitate, ostilitate, senzaţie exagerată de bine, nelinişte, apeluri persistente sau severe în urechi, erecţie persistenta, dureroasă, convulsii, anxietate severă sau persistentă sau insomnii, dureri de cap severe sau persistente, dureri de stomac, gânduri de sinucidere sau tentative, tremor, vânătăi sau hemoragii, reacţii psihice neobişnuite sau severe sau modificări ale dispoziţiei, slăbiciune neobişnuită, tulburări de vedere, agravarea depresiei.

Ce au reuşit până la urmă, în problema canabinoizilor, să obţină DEA şi FDA, care se laudă că există numai pentru siguranţa cetăţeanului ?

Pastila de tetrahidrocanabinol THC sintetic (Marinol sau Dronabinol) a intrat deja în statisticile FDA, ca fiind responsabilă de 4 dintre cele 11.687 de decese provocate de numai 17 dintre "drogurile sigure" aprobate de această instituţie, în perioada 1 ianuarie 1997 şi 30 iunie 2005.

Marijuana poate fi şi ingerată, aşa cum a demonstrat canadianul Rick Simpson în filmul Run From The Cure, sub forma unui ulei extrem de dens, ce are aceleaşi efecte generale benefice ca şi fumatul în sine.

Îmi pare rău pentru un partizan obiectiv şi documentat ca doctorul Lester Grinspoon, deoarece, la fel ca şi prietenul său apropiat, Carl Sagan, care recunoştea că este consumator de marijuana, este posibil să nu mai apuce să vadă apusul unei legislaţii atât de ipocrite şi abuzive, impusă insidios în formă financiară, iniţial, împotriva căreia a militat aproape 40 de ani, dar rămân convins că cercetări complexe derulate de colective ca cel al doctorului Prakash Nagarkatti, care confirmă mecanismele de acţiune celulară descrise de Bruce Lipton, vor documenta incontestabil capacitatea generică de vindecare a canabisului, tocmai prin acţiunea sa infinit de complexă, la nivelul receptorilor CB1, prezenţi în toate organele corporale majore şi, mai ales, la nivelul receptorilor CB2, prezenţi în celulele sistemului imunitar.

În concluzie, marijuana rămâne o plantă extrem de periculoasă, dar numai pentru veniturile companiilor farmaceutice şi ale slugoilor lor politici şi lăsând la o parte imposibilitatea reproducerii pe cale sintetică a oricărei substanţe generate de uzina vie a unei plante, efectele pozitive documentate ale canabisului se datorează nu atât componentelor sale individuale, ci tocmai combinaţiei halucinante de 488 de substanţe, pe care ştiinţa actuală a fost incapabilă să le descifreze, încă, aflate în strânsă corelaţie cu sistemul endocanabinoid uman.

"40 de milioane de americani au fumat marijuana. Singurii cărora nu le-a plăcut sunt judecătorul Ginsberg, Clarence Thomas şi Bill Clinton." Jay Leno

sursa