Avand in vedere ca noua garda guvernamentala din Italia si Grecia este compusa din fosti guvernatori ai bancilor “nationale”, care sunt, deloc intamplator, cu totii, si membri de seama
trilaterali si
bilderbergi, e foarte posibil sa vedem si la noi in tara o astfel de intronizare oficializata a acestor grupari: fie prin Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, fie prin Mihai Tanasescu, devenit omul FMI. Mai vehiculat in mass-media ultimelor zile este Isarescu, mai activ si mai vocal in spatiul public decat de obicei, si sustinator fervent al agendelor euro-globaliste de insclavizare economica a Romaniei si de experimentare a proiectelor economice maltusianiste. Daca tot este insusi
presedintele UE, un ilustru membru Bilderberg
, atunci de ce sa nu fie trimisi peste tot, in capul treburilor, agentii de baza ai retelei oculte?
Mesajul implicit este foarte clar: mai putina democratie, mai mult autoritarism tehnocratic de factura europeana (intelegand prin asta si ideologia si oamenii Bilderberg/Comisia Trilaterala),
mai multa austeritatepentru“imputitii ortodcsi“ din Rasarit si pentru macaronarii enervanti din sud! Ordnung und Disziplin!
In ceea ce priveste articolul din The Economist (care are el insusi un reprezentant in Comisia Trilaterala) el reflecta perfect turnura care se vrea a se da acestor evolutii: decat o Europa cu Merkozy, mai degraba una cu Comisia Europeana. A se remarca si acceptarea resemnata a faptului ca in acest stadiu e necesara renuntarea la democratie, pentru “salvarea zonei euro”…
Sa dezvoltam insa:
Asistam se pare, la inceputul unui “val” de “revolutii” tehnocratice, soft, de cabinet in tarile europene afectate de “criza” special planificata,unde, atunci cand se atinge momentul de varf al crizei, este inlocuita elita politica aleasa (macar formal si de fatada) democratic, dar lasata sa se compromita la maximum sai sa magnetizeze tot capitalul posibil de ura a populatiei,
cu… salvatori “tehnocrati”, in esenta trans-nationali. Inlocuiti pur si simplu la ordin, la modul direct si imediat, de catre noul
“politbirou” de la Bruxelles sau, mai bine zis, de la centrele de comanda euro-masonice.
Asadar, acest
tehnocratism autoritarist european este forma concreta pe care au luat-o
dictaturile malthusiene – cel putin in Italia si Grecia, avand insa semnele unei adevarate tendinte si, prin urmare, si a unei strategii coordonate de la Bruxelles (sau, mai degraba, de la intrunirile Bilderberg % Comisia Trilaterala).
Asistam la o etapa importanta din implementarea noii ordini europene, realizata in asa fel incat sa neutralizeze si eventualele tensiuni acumulate social impotriva impunerii europene a austeritatii, dar si pentru neutralizarea tensiunilor de ordin national.Miscarea e foarte inteligenta: pe de o parte, plasarea in prim-plan a liderilor statelor puternice din UE, respectiv Angela Merkel si Nicolas Sarkozy, care sa ”capitalizeze” tot depozitul de resentimente ale populatiilor supuse austeritatii, in plus, creandu-se un clivaj cultural artificial: Nordul germanic si eficient economic vs Sudul lenes si cheltuitor.
Pe de alta parte, compromiterea guvernelor nationale dar si a liderilor politici locali, a partidelor nationale, prin incompetenta “exagerata” si sfidatoare, prin acuzele de coruptie, scandaluri neintrerupte, vinovatia acumularii datoriilor publice,aduse in momentul cel mai dificil pentru ele: anume, de a aplica politici economice si sociale extrem de nepopulare.
Astfel, cu mainile lui Merkozy si ale liderilor compromisi ai guvernelor nationale (cum au fost, acum, Papandreou si Berlusconi), Comisia Europeana si BCE, adevaratii responsabili de situatia creata, stau departe de contestarea populara si dreneaza nemultumirea in directii nu neaparat false, dar, oricum, nu esentiale pentru procesul de putere la care asistam. Proces la al carui final Comisia Europeana si BCE vor reprezenta ”SALVAREA” momentului:solutia tehnocrata care, in timpul nostru, ia forma tehnocratului bancar, a omului serios si competent, a expertului unanim recunoscut si apreciat, care mai si ocupa un loc cheie ori in banca nationala ori in Banca CentralaEuropeana.
Faptul ca la acest nivel jocul european pare ca si-a atins obiectivele reiese dinreactiile opiniilor publice din cele doua tari: Italia si Grecia. In Italia oamenii s-au bucurat de parca au scapat de Gaddafi, nu de un lider votat de italieni,si s-au comportat, mimetic, ca o masa de oameni carora li s-a deschis un orizont al sperantei desi bucuria e aberanta: noul premier are sarcina de a aplica politicile austeritatii impuse de UE si FMI la litera. Nu e nimic democratic in plecarea lui Berlusconi, dimpotriva.
Asa si in Grecia, dupa ce poporul a asediat Parlamentul in imagini socante ale revoltelor stradale, acum majoritatea opiniei publice este de acord cu solutia guvernului de uniune nationala condus de Papademos, fost BCE,desi acest guvern va aplica, la litera, programul de austeritate impotriva caruia se dadeau de ceasul mortii sa lupte cu politia pe strazi!
Nu e incredibil cum a reusit acest joc sa depresurizeze opinia publica din cele doua tari si sa o faca sa inghita programul impotriva caruia se mobilizase anterior? E usor de inchipuit cum si poate fi prostita si opinia publica de la noi, prin aducerea lui Isarescu in prim plan, ca un fel de solutie de urgenta de tip european pentru scoaterea tarii din impas. Sa te tii atunci cum toti liderii de opinie care astazi vestejesc austeritatea lui Basescu & Boc cum vor aplauda cu trei maini aceeasi austeritate, daca nu si mai draconica, aplicata de Basescu&Isarescu! Si de ce? In cazul nostru, al romanilor, pentru caexista o prostie snoaba a inchinarii la lumina de la Apus (de la Bruxelles) si pentru ca Isarescu are o nemeritata popularitate si incredere acordata in sondaje.
Mai este o miza in joc: tot scandalul ”Merkozy” si ”Nord vs Sud” sau ”Vest contra Est” se intrevede a fi depasit, in mod similar solutiei tehnocrate aplicata national, curenuntarea la rolul statelor nationale in elaborarea politicilor economice/fiscale la nivel european. Acumularea tensiunilor si nervilor prin certurile intre natiuni vor fi depasite printr-o ”solutie” de delegare cvasi-totala a suveranitatilor nationale catre Comisia Europeana si BCE. Si desigur ca toata lumea va fi multumita sa scape de dominarea Germaniei sau a Frantei dand puteri plenipotentiare… Comisiei!
In cazul continentului european, etapele construirii noii ordini mondiale intrupata de proiectul UE are propriile sale particularitati, izvorate din conditiile specifice si starea opiniilor publice nationale. Daca in tarile arabe, de pilda, bilderbergii si trilateralii au considerat, din cauza conditiilor sociale si culturale specifice, ca etapa importanta catre o noua ordine mondiala este declansarea unor revolutii prin care tiranii asezati tot de ei sa fie inlaturati, in Europa e altminteri: o drenare a nemultumirilor populare catre guvernele nationale, fie cele proprii, fie ale celor care fac parte din ”clubul selectilor”, pentru a putea impune cu succes ”solutia” tehnocrat-bancara.
Ce forma anume va lua aceasta conducere ”post-democratica” de tip tehnocrat vom incerca sa creionam in alte analize.
Ah… si sa nu credeti ca autoritarismul european nu va fi plebiscitat. Va veni si acel moment, in care insesi natiunile vor vota delegarea de suveranitate catre o conducere centrala europeana. De altfel, acesta este intreg sensul procesului de putere actual, care in prezent se afla la etapa tehnocratismului autoritar:conditionarea opiniilor publice nationale catre acceptarea solutiei europene. Votul pentru Europa este adevarata revolutie ce se coace in culisele bilderbergilor.
